Crioprezervarea embrionilor şi a spermei
Crioprezervarea spermei este posibilă de mulți ani. Pentru prima oară a fost crioprezervată cu succes spermă umană în 1953, utilizarea ei fiind urmată de sarcină şi naştere. În prezent crioprezervarea spermei sau a probelor de ţesut testicular este o procedură de rutină în laboratoarele de embriologie. Probele pot fi congelate înainte de începerea unui ciclu de tratament, pentru a fi dezgheţate ulterior, când este nevoie.
La fel de importantă este crioprezervarea embrionilor. Dacă este disponibil un număr suficient de embrioni, există opţiunea de a congela surplusul (rezerva), pentru o posibilă utilizare ulterioară.
De obicei, embrionii sunt congelați fie în prima zi după fertilizare, în a doua zi (stadiul de 4) sau în stadiul de blastocist (la 5 / 6 zile după fertilizare).
Crioprezervarea oferă posibilitatea de a păstra embrionii care nu vor fi transferați în ciclul respectiv, pentru o dată ulterioară, fără costul şi neplăcerile unui ciclu FIV stimulat. Alte situații cand se indică crioprezervarea embrionilor: când se dorește amânarea transferului pentru a evita riscul instalării sindromului de hiperstimulare ovariană sau când se așteaptă o mai bună receptivitate a endometrului.
Stocarea embrionilor se face în azot lichid, la -196°C.
Deşi teoretic nu există o limită a timpului de stocare, ţi se va cere să semnezi un formular de consimţământ în conformitate cu politica centrului de fertilizare in vitro sau a legislaţiei referitoare la durata de timp permisă pentru crioprezervare. În cazul în care ulterior, cuplul doreşte să transfere embrionii / materialul seminal la un alt centru FIV, acest lucru se poate face cu ajutorul unui mic recipient de transport cu azot lichid.