Alintul tine de implinirea nevoilor afective ale copilului, un lucru necesar, care ajuta la dezvoltarea sanatoasa a personalitatii, a inteligentei emotionale, a increderii in sine si a coeficientului intelectual. Din acesta categorie fac parte urmatoarele:
- privirea concentrata
- atingerea
- incurajarile verbale
- timpul petrecut in activitati cu copilul
- ajutorul oferit
- cadourile
Trebuie sa existe un echilibru intre aceste manifestari, sa nu se exagereze doar intr-o singura directie, cum ar fi oferirea de cadouri (jucarii, dulciuri, haine), care il pot face pe copil sa iubeasca mai mult obiectele decat persoanele.
Copiii care sunt iubiti cu generozitate cresc armonios, se bucura de o imunitate buna, sunt optimisti, veseli si vor fi capabili sa-i iubeasca la randul lor cu generozitate pe ceilalti. Tandretea nu face niciodata rau, nu este niciodata prea multa.
Rasfatul tine de alt aspect al cresterii copilului si anume disciplina. In aceasta categorie intra:
- trasarea limitelor
- formularea permisiunilor si a interdictiilor
- sanctionarea abaterilor
Este sanatos sa punem limite copilului la orice varsta si sa nu ii implinim urgent orice capriciu pe care il are. Parintii pot considera ca daca nu fac pe plac copilului imediat, aceasta este o dovada de lipsa de iubire. Insa aceasta atitudine ingaduitoare si permisiva ii va dauna copilului, facandu-l egocentric, nerabdator, lipsit de respect, arogant si irascibil. El va pretinde sa-i fie indeplinite dorintele numaidecat si nu va fi dispus sa asculte si sa se supuna unei autoritati.
Este potrivit mai degraba sa invatam copilul sa tolereze un grad oarecare de frustrare, pentru a-si dezvolta rabdarea. Nu orice dorinta pe care o exprima copilul trebuie tratata ca fiind o nevoie urgenta, care se cere implinita rapid. Putem sa amanam implinirea unei dorinte, spunandu-i: ”Iti voi da jucaria de pe dulap, asteapta te rog pana termin de spalat vasele”, sau „O sa mergem sa te dai in caluti, dar mai intai ne plimbam pe langa lac”.
A pune limite copilului, a-l invata sa se abtina pe moment, sa amane implinirea unei dorinte, ii cultiva rabdarea si stapanirea de sine. Il invata sa se adapteze la realitate si sa nu aiba pretentia ca toata lumea se invarte in jurul sau. A-i pune limite copilului este tot o forma de iubire, mai „dura”, dar este atitudinea potrivita care lucreaza in interesul copilului.
A desfiinta limitele de dragul copilului nu este o decizie inteleapta si nu poate fi motivata de iubire. Tocmai pentru ca il iubim, ii punem limite. Putem sa-l alintam pe copil, dar nu sa-l rasfatam.