Apneea nou-nascutului. Uneori, un bebelus prematur se opreste din respirat pentru perioade de timp care dureaza mai mult de 20 de secunde. De obicei, apneea prematurului apare la sugarii nascuti inainte de 34 de saptamani de sarcina, crescand ca frecventa si gravitate cu gradul prematuritatii. La acesti nou-nascuti, zona din creier care controleaza respiratia (centrul respirator) este incomplet maturizata. Ca urmare, bebelusul poate avea perioade de respiratia normala care alterneaza cu pauze in respiratie sau apnee (respiratie periodica). Apneea este adesea insotita de un ritm cardiac mai lent decat normal, numit bradicardie. Apneea si bradicardia pot fi asociate cu desaturarea, ceea ce inseamna un nivel scazut de oxigen in sange.
Sindromul de detresa respiratorie. Este o afectiune respiratorie la copiii prematuri care este cel mai adesea cauzata de incapacitatea lor de a produce surfactant. Surfactantul este substanta grasa care acopera saculetele minuscule din plamani (alveolele pulmonare) pentru a le impiedica sa intre in colaps. Pentru ca nou-nascutul sa fie capabil sa respire usor, alveolele pulmonare trebuie sa poata sa ramana deschise si sa se umple cu aer. In mod normal, plamanul produce acest amestec de lipide si proteine numit surfactant incepand cu saptamana 34 de sarcina. Cu cat nou-nascutul este mai prematur, cu atat are un risc mai mare de a dezvolta dupa nastere sindromul de insuficienta (detresa) respiratorie.
Displazia bronhopulmonara. Este datorata unor leziuni repetitive ale plamanilor si apare frecvent la prematurii care au dezvoltat la nastere o boala pulmonara severa, cum ar fi sindromul de detresa respiratorie, in special cand este nevoie de ventilatie mecanica pentru mai mult de 1-2 saptamani dupa nastere. Tesutul pulmonar delicat este lezat atunci cand alveolele (saculetii mici plini cu aer) sunt destinse de ventilatie sau de nivelul prea crescut de oxigen. In consecinta, plamanii se inflameaza si se umplu cu lichid.
Boli cardiace congenitale. Un vas de sange situat imediat in afara inimii, numit duct arterial (canal arterial), permite sangelui sa ocoleasca plamanii in timp ce bebelusul este inca in uter. Fatul nu este nevoit sa respire – primeste oxigen din vasele din placenta – si, de aceea, sangele nu trebuie sa treaca prin plamani pentru a se oxigena. Dupa nastere, canalul arterial ar trebui sa se inchida rapid, frecvent in primele doua saptamani, redirectionand fluxul sangelui bebelusului prin plamani. In cazul in care nu se inchide, spunem ca persista canalul arterial. Deoarece o parte din sangele oxigentat se va reintoarce la plamani, vasele pulmonare sunt supraincarcate, iar in corp nu ajunge suficient sange oxigenat. In acest caz, poate fi necesara inchiderea acestui canal cu medicamente.
Cianoza neonatala
Boli primare miocardice
Hipertensiunea pulmonara persistenta. Hipertensiunea pulmonara apare atunci cand vasele de sange din plamani nu se deschid normal dupa nastere. Aceasta cauzeaza circulatia deficitara in plamani si limiteaza intrarea oxigenului in fluxul sanguin al bebelusului.
Enterocolita ulcero-necrotica. Una dintre cele mai frecvente situatii de urgenta gastrointestinala tratate in sectia de TINN este enterocolita necrotizanta sau ulcero-necrotica. Este o boala inflamatorie intestinala care afecteaza sugarii prematuri, dar este, de asemenea, intalnita si la sugarii nascuti la termen. Cauza acestei boli este necunoscuta - se considera ca exista numerosi factori care cresc probabilitatea de dezvoltare a enterocolitei necrotizante. Diminuarea fluxului sanguin intestinal la un nou-nascut bolnav duce la lezarea mucoasei intestinului si a straturilor mai profunde, permitand bacteriilor care se dezvolta in mod normal aici sa invadeze peretele intestinului. Apare necroza intestinala, de grosimi variabile, iar in 33% dintre cazuri, se produce perforatia intestinului (ruptura) si in cazuri grave, decesul. Tratamentul variaza in functie de gravitatea si gradul de afectare a intestinului. Pentru unele cazuri grave poate fi necesara interventia chirurgicala.
Encefalopatia hipoxic-ischemica perinatala
Hemoragii intracraniene. Copiii prematuri au vasele de sange cerebrale foarte fragile. Bebelusii foarte prematuri nascuti inainte de 30-32 de saptamani de gestatie pot avea sangerare la nivelul creierului produsa in timpul travaliului, nasterii sau in primele zile dupa nastere. Aceasta sangerare apare de obicei in ventricule - cavitati din creier umplute cu lichid - sau in tesutul cerebral din jurul ventriculelor. Acest tip de sangerare se numeste hemoragie intraventriculara. Poate afecta sau nu cresterea si dezvoltarea creierului. Frecvent, daca hemoragia este redusa sau moderata, copilul se va dezvolta normal. Cei cu hemoragia masiva au risc mare de a deceda sau de a prezenta tulburari de invatare sau alte probleme mentale.
Convulsii neonatale
Retinopatia de prematuritate. Copiii prematuri prezinta un risc deosebit pentru probleme legate de circulatia sangelui la nivelul unei zone a ochiului numita retina. Retina inregistreaza ceea ce vedem si trimite imaginile catre creier. Copiii nascuti prematur se nasc cu retina imatura, cu dezvoltarea incompleta a vaselor sanguine de la acest nivel. Pot sa apara vase anormale (neovase), fibroza si chiar dezlipire de retina. Dezlipirea de retina totala duce la orbire. Aceasta afectiune se numeste retinopatie de prematuritate (ROP) si apare in primele 5-15 saptamani de viata. ROP este adesea usoara si nu necesita tratament. Cu toate acestea, cazurile mai grave pot duce la cicatrizarea sau detasarea retinei si pot necesita tratament. Toti copiii prematuri trebuie examinati de catre un medic oftalmolog incepand cu varsta de 4 saptamani, si ulterior pana la varsta de 45 saptamani sau pana cand retina se vascularizeaza.
Icter neonatal. Asemanator copiilor nascuti la termen, si nou-nascutii prematuri au tendinta de a deveni icterici in primele zile dupa nastere datorita cresterii nivelului de bilirubina din sange. Eritrocitele (celulele rosii din sange) imbatranite, sunt distruse in splina, iar hemoglobina rezultata este descompusa. Hemul din hemoglobina este transformat intr-un pigment de culoare galbena numit bilirubina, care este transportat prin sange la ficat, unde este transformat si eliminat prin bila in intestin. Bilirubina este cea care coloreaza scaunul in galben. Icterul fiziologic se manifesta prin coloratia galbena a pielii si albului ochilor nou-nascutului. In majoritatea cazurilor, icterul este usor si se rezolva pe masura ce nou-nascutul este alimentat si creste motilitatea intestinala. Rareori, in cazul nou-nascutilor cu grad mare de prematuritate, bilirubina in exces se acumuleaza, crescand riscul de aparitie a icterului nuclear, o forma de afectare cerebrala datorata depunerii de bilirubina in creier. Tratamentul este cu lumina (fototerapie) – lumina descompune bilirubina din pielea nou-nascutului.
Anemia neonatala. Anemia este des intalnita la prematur. Inseamna o scadere a numarului de celule rosii (eritrocite) care sunt produse de maduva hematogena. In timp ce toti nou-nascutii prezinta o scadere usoara a numarului de eritrocite in primul an de viata, la prematuri, aceasta scadere este mai mare. Copiii care prezinta simptome – tensiune arteriala scazuta, batai rapide ale inimii, puls slab, paloare sau probleme de respiratie, au nevoie de transfuzii de sange.
Hipoglicemia neonatala. Prematurii au rezerve reduse si ficatul lor imatur nu poate produce cantitati suficiente de glucoza. Ca urmare, nou-nascutii au dificultate in a-si mentine in limite normale zaharul din sange (glicemia) si sunt tratati frecvent cu solutii de glucoza intravenoase sau sunt alimentati mai frecvent. In lipsa unui aport regulat de zahar, nou-nascutul poate prezenta hipoglicemie – un nivel scazut al glicemiei in sange. Multi bebelusi cu hipoglicemie nu au simptome. Altii pot fi apatici, au tonus muscular scazut, apetit redus sau pot prezenta o stare de nervozitate. Rareori, pot aparea convulsii.
Hiperglicemia neonatala
Tulburari ale calciului si magneziului in perioada neonatala
