EDU.REGINAMARIA.RO

Psihologul poate interveni atunci cand parintele nu mai poate

Articol de Dr. Irina Costache Medic primar Pediatrie
terapie psihologica copii
Psihologul este persoana care este atenta la starile mentale normale si anormale, observa procesele si perceptiile, comportamentul cognitiv, emotional si social. Realitatea este, insa, ca parintii sunt reticenti in a consulta un psiholog sau un psihiatru, atat pentru ei, cat si pentru copil. Se intampla uneori sa ceara ajutorul unui profesionist doar dupa ce copilul manifesta un comportament particular, observat fie de parinti, fie de anturaj sau de ingrijitori (educator, invatator, mai rar bona).

Rolul psihologului este unul complex, el trebuie sa identifice problema din spatele comportamentului inadecvat al unui copil si sa lucreze in echipa, alaturi de parinti si eventual de educatori/invatatori/diriginte.

De cele mai multe ori, parintii se adreseaza psihologului in perioada primei copilarii, cand si manifestarile somatice sunt mai frecvente: probleme alimentare, tulburari de somn, imbolnaviri dese. Odata cu inceperea gradinitei pot aparea manifestari neobisnuite in comportamentul unui copil, cum ar fi: agresivitate, lovirea colegilor, autoagresivitate etc. Toate acestea pot fi expresia anxietatii copilului - anxietatea de separare fiind cea mai intalnita in situatiile in care apare o schimbare majora in viata celui mic.

Cele mai frecvente situatii in care parintii ar trebui sa apeleze la psiholog

Copilul refuza colectivitatea.

Este firesc sa existe emotie, teama, neliniste atunci cand un copil merge pentru prima data in colectivitate. Opozitia vehementa cu imposibilitatea practic de a lasa copilul intr-un alt mediu cu oameni noi necesita, insa, consiliere specializata. Anxietatea de separare este fireasca, dar aceasta se invinge cu timpul, poate fi ameliorata si cei mai multi copii inteleg ca despartirea de parinti este una temporara si parintii vin sa-l ia de la gradinita in fiecare zi.

De asemenea, este firesc si normal ca cel mic sa isi doreasca din cand in cand sa doarma cu mama, dar este nefiresc ca acest aspect sa devina permanent, sa ii fie frica sa doarma singur si sa aiba temeri nejustificate (monstri, vrajitoare etc). Daca aceasta dependenta de mama si tata nu se amelioreaza in timp este vorba probabil de un copil anxios, temator, timid, poate chiar deprimat, iar rolul psihologului este de a gasi cauza si resursele necesare pentru a imbunatati aceasta situatie.

Copilul este violent.

Sunt copii care reactioneaza imediat, mai ales atunci cand ei sunt agresati, dar sunt si situatii in care copilul este agresiv aparent fara motiv. Agresivitatea nu are justificare si nu este o solutie niciodata. Este normal sa existe frustrare si copilul sa reactioneze vocal atunci cand a fost nedreptatit, dar violenta, mai ales cea repetata nu este o solutie si nici nu poate fi trecuta cu vederea. Cu varsta, acest comportament poate deveni obisnuita si crea probleme mult mai mari in copilaria mare sau la adolescenta.

Copilul care rezultate nesatisfacatoare la scoala

Desi exista conceptul raspandit printre parinti ca fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, sunt extrem de importante feedback-urile primite de la educatori sau invatatori. Copilul care nu poate sta pe scaun sa isi termine sarcinile, mai ales cel de varsta scoalara, copiii hiperkinetici, cei care au dificultati in a invata sa citeasca, sa scrie sau sa socoteasca ar trebui sa fie evaluati din punct de vedere psihologic. Acestea pot fi semnele unor patologii cunoscute, pentru care exista solutii prin terapie si care pot imbunatati viata scoalara a copiilor. Dislexia, disgrafia sau discalculia necesita o programa scoalara adaptata, sedinte de terapie cu psihologul si angrenarea profesorului in recuperarea copilului. Aceste dificultati de invatare conduc de multe ori la stigmatizarea copilului, angrenand ulterior si alte probleme de comportament.

Este normal ca parintii sa ceara ajutor de la psiholog

Abordarea corecta, in ciuda suferintei emotionale a parintilor, este de a cere ajutor specializat cat mai repede pentru a castiga timp pentru recuperare. Amanarea nejustificata si o mentalitate pe modelul „si eu am invatat sa citesc abia in clasa a treia" nu ajuta pe nimeni, dimpotriva, accentueaza diferentele deja evidente intre un copil cu o patologie si marea majoritate a colegilor sai dintr-o clasa, deschizand usa catre stigmatizare sau mai rau, bullying.

Uneori, decizia de a apela la un psiholog poate fi grea, fie ca este vorba de un copil mai mic, fie ca este un adolescent. Copiii si adolescentii au nevoie de terapie atunci cand au probleme carora nu le pot face fata singuri sau pot avea nevoie de ajutor atunci cand aceste probleme le afecteaza starea emotionala sau modul in care actioneaza. Sunt situatii in care familii intregi au nevoie de sprijin in timp ce incearca sa comunice, sa invete si sa creeze limite, si asta presupune inclusiv participarea parintilor.

In general, toti copiii pot avea suisuri si coborasuri emotionale: perioade de opozitie, probleme cu prietenii, scaderi in performanta scolara. Aceste stari este posibil sa se fi accentuat in timpul pandemiei de coronavirus, ca urmare a sentimentului de nesiguranta sau din cauza invatarii online. Multi copii s-au simtit destul de izolati si au avut nevoie de efort suplimentar si multa creativitate pentru a ramane conectati. De asemenea, multi copii inca experimenteaza anxietate in aceasta perioada si, in unele cazuri, chiar si depresie ca urmare a tuturor situatiilor pe care au fost nevoiti sa le experimenteze.

In terapie, copiii invata facand

Atunci cand este vorba de copii mai mici, terapia presupune inclusiv interactiunea cu intreaga familie, sa deseneze, sa se joace si sa vorbeasca. Pentru copiii mai mari si adolescentii, terapeutii impartasesc activitati si idei care se concentreaza pe invatarea abilitatilor de care au nevoie. Ei vorbesc prin sentimente si rezolva in acest fel probleme. Vorbirea este o modalitate sanatoasa de a exprima sentimentele. Atunci cand copiii pun sentimentele in cuvinte in loc de actiuni, ei pot actiona cel mai bine, iar daca cineva ii asculta, ii intelege si stie cum se simt, copiii sunt mai pregatiti sa invete.

Terapeutii folosesc activitati pentru a-i invata pe copii despre sentimentele si starile pe care le au, dar si abilitati de adaptare. Ei pot pune copiii sa deseneze sau sa se joace ca o modalitate de a invata. Jocul este o alta modalitate de invatare. Jocurile ii invata pe copiii mici sa-si astepte randul, sa foloseasca autocontrolul, sa aiba rabdare, sa urmeze instructiuni, sa asculte, sa impartaseasca, sa incerce din nou sau sa faca fata pierderii. In cazul copiilor mai mari si al adolescentilor, terapeutii incearca sa-i incurajeze sa se exprime, ii intreaba cum ii afecteaza problemele acasa, la scoala. Apoi, vorbesc despre cum sa rezolve aceste probleme.

Pentru a putea convinge cu copil mai mare sau un adolescent sa mearga la psiholog e important ca parintele sa ii comunice toate aceste aspecte benefice ale interactiunii cu un specialist.