EDU.REGINAMARIA.RO

Infidelitate

Articol de Psihoterapeut Adriana Buda Psiholog Psihologie
Pentru început ar trebui să știm exact ce este infidelitatea. Dicționarul o definește ca fiind lipsa fidelității, a nestartornicei în sentimente, încălcarea credinței conjugale.

Din păcate, infidelitatea este cel mai  frecvent motiv pentru care oamenii vin în terapia de cuplu. Ce trebuie spus, este faptul că rolul psihoterapeutului  nu este de a rezolva problemele dintre cei doi parteneri, nimeni nu le poate rezolva în afară de ei doi, ci doar de ai ajuta pe cei doi, cu echidistanță și neimplicare subiectivă, ca în urma dialogului dintre ei, dar și ca urmare a răspunsurilor la întrebările puse de către psihoterapeut pe timpul  terapiei de cuplu, partenerii să descopere care sunt cauzele reale care au dus la infidelitate, și ce hotărăsc de comun acord amândoi să facă mai departe.Fie să rămână împreună, să mai acorde o șansă cuplului, fie să se despartă pentru o perioadă de timp, ca să vadă fiecare dintre ei ce îi lipsește, sau nu, când trăiește și se gospodărește separat, sau chiar să divorțeze.Orice hotărăsc cei doi parteneri să facă pe mai departe cu relația lor de cuplu, o vor face în cunoștință de cauză.

 Deși infidelitatea există de când lumea și pământul, ea a fost, este, și va fi întotdeauna la fel de dureroasă pentru cea/cel care este înșelat, pentru că acesta trăiește dramatic un sentiment de respingere și abandon, chiar și atunci când pot exista chiar și cauze medicale. Sexul este asociat cu ideeea de iubire, dar există mulți oameni care fac sex și nu se iubesc, așa cum există și oameni care se iubesc și nu fac sex!

Întrebarea care se pune permanent este:” De ce se înșeală partenerii unii pe alții, deși cândva s-au iubit? Ce anume s-a întîmplat și de ce ?”

 Trebuie spus că  într-o relație de cuplu dacă se ajunge la degradarea,  la disfuncționalitatea relației, poate apărea și infidelitatea, că vina este a celor doi parteneri, nu doar a unuia dintre ei, și împreună cei doi trebuie să vadă ce trebuie făcut pe mai departe, dacă vor să continuie relația și în ce condiții.

Cauzele infidelității

 Oamenii sunt monogami doar emoțional, la nivel de trăire afectivă, altfel, noi suntem predestinați biologic să facem sex ca să ne reproducem pentru a duce specia umană mai departe. La nivel inconștient, deopotrivă bărbați și femei, căutam cel mai sănătos și puternic parteneră/partener, cu genele cele mai bune. Este o moșternire genetică ancestrală pe care o transmitem transgenerațional pentru  supraviețuirea speciei umane.Sunt popoare și culturi în care poligamia de tip patriarhal este acceptată (unele țări musulmane-Egipt), dar există și mici societăți de tip matriarhal,  în Orientul Îndepărtat (China) unde femeia poate avea mai mulți parteneri bărbați cu care face cât mai mulți copii.

Studii recent făcute în SUA pe cupluri heterosexuale  arată că între 25%-40% dintre  bărbații pînă la vârsta de 49 de ani și înșeală partenera  măcar odată în timpul relației lor, iar dintre femei 20%-28%.

Și tot studiile făcute, de data aceasta de către cercetătorii suedezi, arată că la bărbați există gena –alelle 344 care este  direct ”răspunzătoare” de infidelitate, mai exact de  ”instabilitate afectivă”, dacă bărbatul are două sau mai multe copii ale   genei, și ele pot fi transmise ereditar copiilor ce se vor naște. Asta nu înseamnă că nu înșeală și femeile.

Sigur, din punct de vedere etic-moral nu sunt admise niciun fel de scuze pentru a-ți înșela partenera/partenerul de viață, așa am fost educați, suferința pentru cel înșelat este foarte mare și de neînțeles, chiar și dacă  de multe ori  o acceptă din diverse motive.

Iubirea este necesară pentru o bună funcționare a unei relații de cuplu, dar nu și suficientă. Pentru buna funcționare a relației dintre cei doi parteneri este nevoie de mult mai mult, respectiv de: respect (atenție la nevoile și dorințele partenerului), încredere, reciprocitate, concesii (negocieri) și mici compromisuri (să știi când trebuie să ” lași de la tine”),  predictibilitate (să știm la ce ne așteptam unul de la celălalt, dacă și cât ne putem baza unul pe altul), compatibiliate sexuală, valori, idealuri și planuri de viață comune, dacă cei doi au simțul umorului  și agreează același tip de glume, compatibilitate religioasă (un ateu convins și un creștin practicant sau de altă religie, cu greu vor face ”casă bună”), plăceri comune, o cunoaștere reciprocă  a relațiilor de familie pe care le are fiecare cu familia lui de origine,  și mai ales, o bună comunicare!

Există mai multe motive pentru care poate apărea infidelitatea în cuplu, dar  cauza cea mai frecventă este necunoașterea reală a partenerului/partenerei de cuplu. Perioada de început a unei relații de iubire are ca punct de pornire o atracție sexuală  puternică la nivel inconștient, care poate dura între 4 luni și maximum 1 an. În tot acest timp, cei doi parteneri simt o nevoie obsesivă de a fi împreună cât mai mult timp, este vorba de iubirea pasională, romantică, cu ” fluturași în stomac”! Cei doi renunță  la multe activități pe care le făceau fiecare individual, la un stil de viață propriu, doar pentru a fi cu cel iubit.Trebuie menționat că cei doi parteneri se acceptă aproape necondiționat, niciunul nu vrea să-l schimbe pe celălalt, ba mai mult, chiar idealizează relația în chip romantic și destul de nerealist (cu precădere femeile fac asta pentru că sunt mai romantice), fără ca de fapt cei doi să știe foarte multe unul despre celălalt, asta pentru că fiind la început de relație, fiecare  dintre ei ” vrea să dea bine”, își etalează cu bună știință  calitățile, nu și defectele, pentru a fi acceptat de către celălalt.

După  ce  ”au murit fluturașii din stomac”, după ce trece iubirea romantică și pasională, încep să apară problemele, ies la iveală unele incompatibilități între cei doi parteneri pentru că  nu se cunosc cu adevărat, știu unele lucruri fiecare despre celălalt doar la nivel superficial, sau chiar poate interveni plictiseala pentru că a dispărut elementul de noutate. Studiile arată că există mulți bărbați care au o gândire de  ”vânător” (arhetip ancestral de gândire) și odată ce au ” vânat căprioara”, vor să plece iar la ”vânătoare”, așa că  poate apărea infidelitatea. Sigur, infidelitatea poate apărea și din partea femeilor.

Deși se intensifică momentele de tensiune dintre cei doi parteneri, apar tot mai des reproșurile și certurile  pentru că  unul dintre ei  își schimbă aproape brusc comportamentul, devine mai indiferent față de partener și relație, celălalt partener, suferă și este nefericit pentru că nu înțelege ce s-a întâmplat de ce nu ” mai este bine ca înainte”, dar totuși insită să rămână în relație continuând cu reproșurile și critica, având convingerea total greșită că iubirea lui  este suficient de mare și îl va face pe celălalt să se schimbe! Este o idee total greșită și sortită eșecului, pentru că niciodată nimeni nu poate schimba pe altcineva  (abia ne putem schimba pe noi și asta doar dacă realizăm că noi avem o problemă) atâta timp cât celălalt nu realizează că și el are o problemă! Comportamentul plin de reproșuri și critică adresat celuilalt poate duce  la o nouă infideliate, de aceea este indicat ca cel  fost înșelat, bine ar fi ca  amândoi, să propună o terapie de cuplu.

Consecințele infidelității

Când o persoană  află de infidelitatea partenerului, află că este înșelată, șocul și durerea sunt foarte mari. La nivel de trăire afectivă oscilează între furie și disperare,  ”nu știu ce o să fac cu viața mea”, se simte trădată, respinsă și abandonată, amenință cu divorțul, povestește familei și prietenilor despre necazul prin care trece. În această situație , este bine ca familia și prietenii să-i fie aproape și să o asculte, să o asigure de iubirea lor, dar să nu-i dea sfaturi despre ce trebuie să facă sau nu mai departe, mai ales dacă cei doi parteneri au și copii.Părinții trebuie să-i spună că vor fi alături de ea, că o vor susține indiferent de decizia pe care o va lua, fie să continue relația, fie să se separe, sau să divorțeze. Cel mult, o pot îndruma să se adreseze unui psihoterapeut specializat în terapii de cuplu.

Soluții pentru depășirea momentului de infidelitate

Persoana care a fost înșelată trebuie să aibă o discuție serioasă ( nu la nervi) cu partenerul de viață ca să afle care este motivul real care a dus la infidelitatea celuilat, să se gândească la sentimentele ei vis-a-vis de partener, la  ce vrea ea să facă mai departe cu relația lor de cuplu, și să afle și ce își dorește partenerul cu adevărat. În nici caz nu trebuie să se lase influențată de părerea familei ei de origine  care îi poate spune: ” cum să divorțezi, ce o să zică lumea, la noi în neam nimeni nu a divorțat; dar ai un copil, vrei să-l lași fără tată”!

Chiar dacă există copii în cuplu și cei doi parteneri ajung să nu se mai înțeleagă  deloc, să nu mai există între ei nimic frumos din ce a fost la început relației lor,  e bine ca cei doi  să se separe și pentru ei, să-și continue viața separat, fiecare are dreptul la fericire, dar și pentru copilul lor. Dacă un părinte este nefericit în relația de cuplu, și copilul va fi nefericit, pentru că toate frustrările și nefericirile părintelui se vor revărsa  asupra lui. Copilul nu va mai crește într-o atmosferă de iubire, tandrețe, afecțiune și respect, ci va auzi mereu reproșurile, criticile și vorbele grele dintre părinți. În caz de separare sau de divorț, trebuie să reținem că se separă partenerii de cuplu, nu părinții copilului. Niciunul dintre părinți, în dorința de a-l pedepsi pe partenerul care a fost infidel, nu are voie să-l vorbească de rău pe acesta în fața copilului, nu partenerul va suferi ci copilul, fiind mic și neînțelegând ce se petrece, va crede că este vina sa, că el este un copil rău și de aceea părinții s-au despărțit.

Pentru a putea continua o relație de cuplu în urma unei infidelități comise de către unul dintre parteneri, este nevoie de iertare și iubire, dacă ele mai există, și  neapărat de psihoterapie de cuplu, unde cei doi vor avea ocazia se se cunoască cu adevărat și să hotărască ce vor face mai departe.

Psihologii nu au sfaturi, dar pot avea recomandări atunci când este cazul, și ca o glumă de închiere, recomandarea mea este : ”Nu vă hotărâți să vă întemeiați o familie când simțiți fluturași în stomac, aceștia trăiesc foarte puțin, ci  doar când simțiți broaște țestoase, acestea trăiesc 100 de ani”!