Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Cum acordăm primul ajutor în cazul unui episod depresiv?

Articol de Psihoterapeut Adina Sirbu Psiholog Psihologie
Acordarea primului ajutor psihologic presupune o interacțiune suportivă, empatică, în care compasiunea celui care îl acordă, îl ajută pe client să gestioneze, pe moment, stresul acut până când poate apela la un ajutor mai susținut. Scopul primului ajuutor psihologic este „dezamorsarea” situației de criză și ghidarea către evaluare și ajutor psihologic pe termen lung.

În ceea ce privește episoadele depresive, primul ajutor se adaptează la intensitatea simptomelor. Ele pot varia de la o stare de tristețe profundă resimțită pe parcursul mai multor zile/săptămâni, până la incapacitatea pacientului de a se mai ridica din pat și de a funcționa corespunzător pe plan personal și profesional sau, chiar, risc de suicid.

Prima etapă implică ascultarea și stabilirea unei relații. Este momentul în care ne manifestăm curiozitatea și empatia față de problema cu care se confruntă, aigurându-l că suntem acolo pentru a-i oferi sprijin. Facem asta fiind atenți la ceea ce este relevant pentru el și curioși despre ceea ce trăiește și cum s-a ajuns în acel punct.

În paralel cu stabilirea relației, putem face o evaluare a situației. Practic, în această etapă este important să înțelegem intensitatea simptomelor și să îl ajutăm și pe client să înțeleagă care este legătura dintre gândurile, emoțiile și comportamentele sale. Psihoeducația are rolul de a-l ajuta să înțeleagă procesele psihologice și biologice din spatele stărilor de moment, dar și ce poate face în privința tratamentului. Dacă persoana care vrea să acorde primul ajutor nu are cunoștințe de psihologie, îl poate îndruma pe pacient către o linie de suport psihologic de urgență. 

Intervenția concretă presupune primul pas mic realizat pentru rezolvarea problemei mai mari. De foarte multe ori, la pachet cu simptomele depresive, apar stări de vinovăție sau rușine în legătură cu lucrurile pe care pacientul le făcea și acum nu mai poate să le facă, deși există această așteptare de la cei din jur. De aceea, ajută să normalizăm acest lucru în legătură cu starea emoțională și să punctăm ideea de stare de moment care se poate ameliora cu tratamentul adecvat. 

Așadar, este important să scoatem în evidență resursele și să le utilizăm în încercarea de a obține un angajament, oricât de mic ar fi. De exemplu, dacă persoana ne spune că îi face foarte bine să se întâlnească cu prietena cea mai bună care o susține și o înțelege, putem încuraja măcar o conversație la telefon cu această prietenă. Dacă descoperim că, înainte de apariția acestui episod, lucra ca traducător și îi plăcea foarte mult să facă acest lucru, e suficient să își ia angajamentul de a traduce un paragraf din lucrarea rămasă sau orice ar însemna minimul de efort pe care și-l poate asuma în prezent. 

Riscul de suicid presupune apelarea numărului de urgențe pentru a primi îngrijiri medicale de specialitate.