Ce este proctologia si care sunt cele mai frecvente boli proctologice

Ce este proctologia si care sunt cele mai frecvente boli proctologice

Proctologia (gr. proktos-anus, logos-stiinta) este o ramura a chirurgiei generale, in special a chirurgiei colorectale, care se ocupa cu studierea, diagnosticarea, tratamentul si prevenirea bolilor canalului anal (ultimii 3-4 cm ai intestinului gros), ale anusului si ale regiunii perianale (in jurul anusului). Aceste boli anorectale si ano-perianale se numesc afectiuni proctologice. 

Specialistul care trebuie consultat in acest caz este chirurgul proctolog. Dr. Viorel Radu, medic primar chirurg cu competenta in proctologie din cadrul echipei Departamentului de Chirurgie Generala din Ponderas Academic Hospital are o experienta de peste 15 ani, cu peste 25.000 de pacienti tratati.

Proctologia poate fi practicata in conditii de spital, cu internare, efectuandu-se interventii chirurgicale pentru boli grave, avansate sau complicate. Proctologia efectuata in ambulator - fara internare, fara anestezie generala sau peridurala, fara interventii chirurgicale clasice – presupune operatii proctologice minim-invazive sau alte tratamente nechirurgicale conservatoare moderne.

Peste 90% din bolile proctologice pot fi tratate in conditii de ambulator. Chirurgii care practica proctologia se numesc proctologi.

Care este diferenta dintre un gastroenterolog, un chirurg colorectal si un chirurg proctolog?

Gastroenterologul se ocupa de tratamentul bolilor tubului digestiv. Gastroenterologia este o ramura „nechirurgicala” a medicinii. Tratamentele gastroenterologice sunt conservatoare si nu prevad interventii sau alte manevre chirurgicale, cu anestezie generala. Gastroenterologul poate diagnostica si trata anumite boli proctologice.

Chirurgul colorectal trateaza bolile chirurgicale ale tubului digestiv, in special pe cele ale colonului si rectului, in conditii de spital (cu internare), cu ajutorul interventiilor chirurgicale (in sala de operatii) cu anestezie.

Proctologul de ambulator trateaza boli proctologice in conditii de ambulator, folosind metode de tratament atat chirurgicale (interventii chirurgicale minim-invazive), cat si nechirurgicale (tratament conservator), tratand astfel peste 90% din afectiunile proctologice, in special pe cele benigne (necanceroase).

Care sunt afectiunile proctologice?

Afectiunile proctologice (bolile anorectale si ano-perianale), in special cele necanceroase, includ mai multe afectiuni acute sau cronice (peste 100 de subtipuri), care sunt clasificate in functie de mai multe criterii: dupa localizare, dupa etiopatogenie (provenienta si dezvoltare), dupa tabloul clinic (simptome, evolutie, complicatii), dupa tipul de tratament etc.

Voi enumera cele mai frecvente 11 afectiuni proctologice benigne pe care le intalnesc si le tratez in practica mea zilnica:

„Boala hemoroidala” (de la grecescul haimorrhoides), care are hemoragia ca simptom principal, ce include 3 afectiuni de baza:                                                                        

  • Hemoroizi interni patologici - venele hemoroidale interne dilatate, ce se afla la 3-4 cm de la orificiul anal si se maresc in dimensiune. Sunt numerotate de la gradul I, cel mai mic, pana la gradul IV, care ingusteaza mult „iesirea” din rect (canalul anal), provocand multe complicatii
  • Tromboze si tromboflebite hemoroidale interne si externe – cand hemoroizii interni si/sau externi se inflameaza si pot forma cheaguri (trombi) in interiorul lor, care se resorb („topesc”) foarte incet, dand senzatia de presiune-durere la nivelul hemoroidului trombozat si marit mult in dimensiuni, mai ales in prima faza (acuta) a bolii
  • Hemoroizi externi varicosi (dilatati) – hemoroizii externi (la nivelul „buzei” anusului), care din cauza presiunii venoase permanent marite (sedentarism, efort fizic crescut, constipatie, exces de alcool etc.), se dilata mult, fara sa se retraga in timp si provoaca un disconfort anal deosebit, mai ales dupa defecatie

Fisura anala - o ruptura a mucoasei anorectale (o ulceratie), care poate fi acuta sau cronica (veche) si poate usor sa se infecteze de la materiile fecale. Este caracterizata prin dureri violente (arsuri) in timpul sau dupa defecatie si o senzatie de anus contractat (strans) permanent. Are o evolutie trenanta si cu multe recidive.

Supuratii anorectale si ano-perianale - reprezentate in special de abcesele si fistulele perianale, colectii acute sau cronice de puroi la nivelul rectului si anusului, care se exteriorizeaza prin secretii anale permanente sau periodice. Pot fi tratate doar chirurgical, dar multe din ele si in ambulator.

Tumori ano-perianale benigne (adenoame, fibroadenoame etc.), polipii benigni anali si rectali; maristele hemoroidale - pliurile cutanate anale, ce apar dupa trombozele hemoroidale externe voluminoase, dupa sarcini si nasteri, mai ales pe cale naturala. Pot fi excizate sub anestezie locala.

Condiloame acuminate anorectale si ano-perianale – infectiile anale cu HPV, caracterizate de excrescente „conopidiforme” la nivelul rectului inferior, anusului si perineului, ce se inmultesc si se extind mult in timp. Unele subtipuri de HPV pot provoca dezvoltarea cancerului anorectal.

Granuloame ano-perianale - sunt caracterizate de aparitia si dezvoltarea unui tesut mucos rosiatic, ce provoaca secretii seroase rozalii minime, dar persistente in timp. Des, apar la nivelul fisurilor anale cronice sau al cicatricilor anale postoperatorii.

Cum sunt diagnosticate afectiunile proctologice?

Bolile proctologice sunt diagnosticate in special de specialistii proctologi, initial in timpul consultului primar, completat ulterior de mai multe investigatii suplimentare, dupa caz - colonoscopie, ecografie transanala, sfincteromanometrie, RMN etc.

Consultul proctologic primar complet are mai multe etape. Poate fi suportat de toti pacientii proctologici, inclusiv de cei cu dureri foarte mari. Cea mai importanta si informativa etapa a consultului proctologic primar este video-ano si video-rectoscopia - o examinare anorectala video, neinvaziva, care permite stabilirea corecta a diagnosticului si a stadiului bolii, cu ajutorul imaginilor color de inalta calitate.

Ce semne sau simptome ar trebui sa ghideze o persoana sa se adreseze unui specialist proctolog?

Trebuie sa se prezinte cat mai repede la un chirurg proctolog pentru stabilirea unui diagnostic corect si a unui tratament eficient, orice persoana care prezinta:

  • Sangerare (o pata rosie pe hartia igienica, o urma de sange pe materiile fecale, pe lenjeria intima sau picaturi de sange in vasul de toaleta etc.) in timpul sau dupa defecatie, mai ales daca sangerarea se repeta. Este un semn care poate ascunde o afectiune foarte grava, inclusiv un cancer colorectal.
  • Dureri anorectale (arsuri, usturimi, intepaturi, pulsatii, senzatie de corp strain, presiune etc.), mai ales in timpul sau/si dupa defecatie si nu numai.
  • Aparitia unor umflaturi anale (noduli hemoroidali externi inflamati), care initial pot trece chiar si fara un tratament proctologic, dar au tendinta sa reapara, uneori mai „violent” decat prima data.
  • Prolapsul (prolabarea, iesirea din orificiul anal) hemoroidal sau/si rectal, pe care pacientii proctologici „avansati” il pot constata, in special, dupa defecatie, in timpul igienei locale sau in timpul unui efort fizic crescut, mai ales in pozitia „pe vine”.
  • Secretiile anale (senzatia de umezeala anala, pete pe lenjeria intima) periodice sau permanente, care pot fi asociate sau nu cu mancarimi anale (prurit anal), jena, disconfort anal.

Este nevoie de pregatire inainte de a merge la un consult prcoctologic?

Nu este nevoie de o pregatire speciala inainte de un consult proctologic. De multe ori, introducerea unui supozitor sau efectuarea unei clisme inainte de consultul proctologic fac mai mult rau. Este suficient sa se faca o toaleta locala simpla cu apa calaie si sapun, fara aplicarea unor creme sau unguente. Ar fi bine ca pacientul sa aiba scaunul zilnic inaintea consultului proctologic, iar dupa, sa manance foarte usor si putin (supa, piure, paste), eliminand in ziua aceea cruditatile, lichidele acidulate, laptele, cafeaua sau alte alimente ce provoaca scaun si/sau balonari (flatulenta).

Cat conteaza stilul de viata in aparitia bolii hemoroidale?

Incidenta bolilor proctologice este in crestere in ultimii ani. In special, boala hemoroidala (afectiunea hemoroizilor interni si/sau externi), care se afla pe primul loc statistic printre bolile proctologice, reprezenta direct consecinta conditiilor vietii moderne: alimentatia tot mai nesanatoasa, stresul (instabilitatea socio-economica) si suprasolicitarea, modul tot mai sedentar de viata. Aceasta problema medicala capata in unele tari un caracter social. Dupa unii autori (Paun R., Georgescu B., „Tratat de Medicina Interna”, cap.6.2.11.1, Editura Medicala, Bucuresti, 1984; p.: 654-658), incidenta bolii hemoroidale in Romania variaza intre 60 si 80% din populatia adulta.

Bazandu-ma pe studiul practic facut de mine in cadrul doctoratului (2010-2015), pe un numar de 1027 de pacienti cu afectiuni proctologice, am constatat ca: 90,5% erau sedentari, 59,6% aveau o alimentatie nesanatoasa (in special, mancau foarte picant si acru), 27,3% erau fumatori si 9,7% exagerau cu alcoolul, iar peste 50% erau foarte stresati (multi avand tratament psihiatric).

Cum este gestionata durerea dupa o interventie proctologica?

De cele mai multe ori (>90%), dupa sedintele de tratament proctologic in ambulator nu este nevoie de calmante (datorita experientei proctologului, metodelor si aparaturii moderne). Pacientul nu va avea dureri - poate simti cel mult o jena sau un disconfort timp de 5-10 ore si va putea sa-si continue activitatile zilnice. Dupa primul scaun, a doua zi, acest disconfort dispare.

Doar dupa unele interventii chirurgicale proctologice minim-invazive (fara bisturiu, fara sutura, in special cele cu radiofrecventa), la pacientii cu afectiuni proctologice avansate sau/si cu complicatii pot apare dureri cateva zile, care sunt eficient controlate cu remedii calmante si antiinflamatoare: comprimate, capsule, geluri, unguente, bai de sezut etc.

Ce modificari in dieta ar trebui facute de pacient dupa o interventie proctologica?

In general, nu recomand pacientilor mei, si cu atat mai mult dupa tratamente sau interventii minim-invazive proctologice sa foloseasca alimente iuti, picante si foarte acre, precum si alcool (in special tariile si vinul rosu-negru), cel putin cateva zile (7-10). Sunt contraindicate alimentele care le provoaca pacientilor: constipatie sau/si scaune dificile, scaune foarte moi si repetate sau chiar diaree, scaune alternante (prea moi, apoi prea tari), balonare. Fara sa fie o reteta speciala, pacientii trebuie sa aiba o dieta usoara („crutatoare”-  fiert, copt) si redusa cantitativ  - supe, piureuri, terciuri, paste integrale etc.

Care sunt masurile de igiena locala necesare dupa efectuarea unei proceduri proctologice?

Depinde de afectiunea proctologica si de tipul de tratament proctologic efectuat, dar in general imediat  dupa efectuarea unei proceduri proctologice nu se recomanda ca pacientul sa aiba scaun si sa efectueze masuri de igiena locala. A doua zi, pacientul poate sa aiba scaun, efectuandu-si apoi o toaleta locala cu apa calduta (25-37 grade Celsius) si sapun de copii, apoi o baie de sezut, urmand recomandarile medicului proctolog.

Cand se pot relua activitatile obisnuite?

In functie de afectiune, stadiul si complicatiile ei, dar si de metoda de tratament, pacientul isi poate relua activitatile de zi cu zi:

  • > 90% din cazuri: imediat dupa sedinta de tratament
  • 7%: a doua zi
  • 3%: in 3-5 zile dupa interventia chirurgicala cu radiofrecventa

Tratamentele pe care le urmeaza pacientul trebuie oprite daca va face o interventie proctologica?

Foarte multi pacienti proctologici au boli asociate (hipertensiune arteriala, diabet zaharat, cardiopatie ischemica, adenom de prostata, hiper sau hipotiroidie etc.), pentru care iau in mod cronic medicamente, prescrise de medicii curanti si care nu trebuie oprite in cazul tratamentelor proctologice, cu o exceptie: anticoagulantele (medicamentele care fluidifica mult consistenta sangelui). In aceste cazuri, se cere o recomandare de la specialistul care a indicat tratamentul anticoagulant, pentru a sti daca se poate opri temporar anticoagulantul sau daca poate fi inlocuit cu altul, mai putin „periculos”. In caz contrar, pacientul risca sa faca o rectoragie (sangerare anorectala) majora.

Ce mesaj aveti pentru pacientii care amana vizita la medicul proctolog din diverse motive precum jena sau disconfortul examinarii? 

Intr-adevar, motive sunt multe: jena, frica, lipsa timpului liber, lipsa unor informatii concrete si corecte despre acest tip de consult etc.

Afectiunile proctologice au tendinta, ca mai devreme sau mai tarziu, sa avanseze sau/si sa se complice fara un tratament proctologic eficient. Este mai usor, mai rapid si mai „ieftin” din toate punctele de vedere sa prevenim o posibila complicatie sau o evolutie negativa (avansarea bolii), tratand aceste afectiuni in stadiile incipiente si necomplicate, decat sa tratam cazurile avansate si/sau complicate, iar nu in putine cazuri sa redirectionam acesti pacienti pentru interventii chirurgicale complicate, care pot fi urmate uneori de sechele foarte neplacute (fizice si/sau psihice).

De asemenea, le recomand pacientilor sa nu se trateze singuri, bazandu-se pe informatiile de la televizor, internet, farmacie, rude, prieteni etc. Astfel, se pierde un timp foarte pretios – momentul terapeutic optim.

Dupa o experienta de mai mult de 15 ani si peste 25.000 de pacienti proctologici tratati in ambulator, le recomand pacientilor cu diverse simptome proctologice sa se adreseze unui proctolog experimentat (in care trebuie sa aiba incredere), pentru a stabili ce afectiune au, pentru a intelege de ce au dezvoltat o astfel de boala si pentru a fi informati cum o pot trata in mod eficient, putin traumatizant si rapid, fiind ajutati de proctolog si din punct de vedere psihologic, pentru a depasi frica si rusinea.