EDU.REGINAMARIA.RO

Semnalele unui coleg epuizat și ce poți face pentru el

Semnalele unui coleg epuizat și ce poți face pentru el
Mulți dintre suntem tențati să spunem că știm cum arată un om epuizat. Însă, în realitate este posibil să omitem unele semne, să le minimizăm sau să le tratăm imediat cu îndemnuri spre relaxare.

Epuizarea este o parte a sindromului de burnout, care apare ca răspuns la stresorii cronici de la locul de muncă, care nu au putut fi gestionați. Costurile epuizării se văd în performanța profesională, în sănătatea fizică, în viața personală și de familie.

Semnalele transmise de cineva care e epuizat

  • Are o performanță scăzută și produce erori. Are o listă lungă de sarcini de îndeplinit și pare imposibil ca aceastea să poată fi duse la bun sfârșit.
  • Nu are inițiativă sau creativitate în rezolvarea problemelor.
  • Prezintă semne de oboseală fizică: o postură a corpului lăsată, mișcări mai lente.
  • Răspunde cu întârziere unor cerințe noi.
  • Este mai tăcut/ă decât de obicei. Este posibil să își conserve energia, așa că nu se implică în discuții decât dacă este presat/ă să o facă.
  • Pare mai tot timpul nemulțumit/ă și lipsit/ă de entuziasm.
  • Nu mai este punctual/ă sau chiar lipsește de la muncă. Pare să nu aibă resursele necesare pentru a înfrunta o nouă zi la muncă sau o nouă ședință.
  • Pare încordat/ă atunci când este necesar să lucreze cu alți colegi.
  • Împărășește deschis că se simte epuizat/ă, lipsit/ă de energie, de „chef”, că îi este dificil să își înceapă ziua dimineața, că nu dorește să facă altceva decât să se odihnească după orele de muncă, sau își exprimă frustrarea legată de muncă.

Epuizarea poate fi uneori mascată și de o stare aparent energică. În cazul acesta, vom observa mai degrabă reactivitate, agitație, grabă. De exemplu, reacționează rapid și iritat, semnalând în mod defensiv că nu are suficientă energie pentru a se ocupa de o cerer nouă, gesticulează rapid, lucrează la prea multe sarcini și nu le duce la final înainte să înceapă altele.

Să spune stop stigmatului

Cu toate că se discută mult despre epuizare, aceasta este tratată într-un mod stigmatizant.

Oamenii ezită să răspundă onest la întrebările referitoare la epuizare sau burnout dacă anticipează că urmează o bătaie pe umăr alături de bine cunoscutele întrebări și sfaturi „Ce ai pățit?”, „Ce e greșit cu tine?” sau “Ar fi bine să mergi la psiholog sau să îți iei o vacanță”.

Așadar, ca membru al unie echipe sau manager al cuiva care se confruntă cu epuizare sau cu burnout-ul ar trebui să ne concentrăm mai puțin pe a-i supune pe oameni unei evaluări înainte de a le oferi sprijin, și mai mult pe a îmbunătăți mediul de lucru. Pandemia ne-a dovedit că putem face lucrurile diferit, așa că putem să ne gândim deschis la cum putem face un mediu de lucru mai bun, mai sănătos, în care oamenii să prospere, în loc să se dea bătuți.

În plus, este important să acordăm atenție sportiă factorilor de stres, tocmai pentru a-i preveni.

Soluțiile de moment nu funcționează întotdeauna - vacanțe, mai puține ore de lucru, activități relaxante precum yoga și meditație. Însă, acestea nu înseamnă o schimbare structurală – elementele care generează stresul angajaților sunt tot acolo. O abordare eficientă a epuizării se realizează împreună cu echipa și cu organizația din care facem parte. Pentru a schimba probabilitatea ca epuizarea să apară, e important să schimbi condițiile care o cauzează. Aceste condiții se află în relația dintre om și mediul de muncă.

Ce poate face un manager pentru colegii epuizați

  • Verifică relația dintre volumul de muncă și resursele de care angajatul dispune (timp, oameni, instrumente, informații) și contribuie la optimizarea acesteia.
  • Acordă atenție percepției angajatului asupra controlului pe care îl are asupra muncii sale – libertatea de a alege și de a acționa, posibilitatea de a inova și de a-și îmbunătăți performanța, și discutați împreună dacă puteți face ceva pentru a-l spori. Atunci când alegerea și acțiunea este într-o pondere mai mare la noi, lucrăm mai bine, cu mai multă relaxare și cu rezultate bune.
  • Oferă-i recunoaștere pentru realizările sale. Subliniază aceste realizări și oferă-i aprecieri în mod autentic. Recompensele sunt importante, nu doar cele financiare, ci și posibilitatea de a ști că a făcut o treabă bună, că implicarea este valoroasă și apreciată.
  • Contribuie la calitatea interacțiunilor din echipă. Este important ca relația cu cei din jur (colegi, șefi, supervizați, supervizori, clienți, pacienți) să fie una de suport și colaborare pentru rezolvarea problemelor și îmbunătățirea rezultatelor. Ce poți face tu este să le oferi angajaților atenție, sprijin și să să îi încurajezi și pe ceilalți să facă la fel. Dacă anticipăm că vom fi agresați sau ignorați, înseamnă că lucrăm într-un mediu toxic care contribuie la epuizare.
  • Tratează-i cu respect. Avem nevoie să fim tratați corect, indiferent de sistemul în care ne aflăm sau de problemele cu care ne confruntăm. Ca manager, descurajează discriminarea, minciuna și fenomenul „tavanului de sticlă” (eng. glass ceiling) și încurajează respectul și compasiunea.
  • Ajută-i să conștientizeze valorile pe care le au referitoare la muncă și semnificația acesteia. Încearcă să afli motivația fiecăruia și care sunt acțiunile care ar fi congruente cu ceea ce e important pentru ei.
  • Nu uita că un stil de viață echilibrat și satisfăcător nu ține doar de individ, ci este rezultatul relației dintre sine și contextul de viață, care include și munca. Știind acest lucru, ai oportunitatea de a contribui la un mediu în care oamenii să performeze.  

Articolul a fost scris de Diana Ionascu, psihoterapeut cognitiv comportamental Clinica Oana Nicolau. Mai multe despre expertiza psihoterapeutului, aici.

Surse de informatie:

Kersten, A., van Woerkom, M., Kooij, D. T., & Bauwens, R. (2021). Paying gratitude forward at work: How work-specific gratitude can affect burnout through interpersonal helping behavior. Journal of Personnel Psychology.
Seidler, A., Thinschmidt, M., Deckert, S., Then, F., Hegewald, J., Nieuwenhuijsen, K., & Riedel-Heller, S. G. (2014). The role of psychosocial working conditions on burnout and its core component emotional exhaustion–a systematic review. Journal of occupational medicine and toxicology, 9(1), 1-13.
Speaking of Psychology: Why we’re burned out and what to do about it, with Christina Maslach, PhD, Digital Media (July 2021)
Maslach, C. (2018). Job burnout in professional and economic contexts. Diversity in unity: Perspectives from psychology and behavioral sciences, 11-15.