La inceput a fost un sentiment de nesiguranta, in urma unei autopalpari, sentiment care s-a tranformat in certitudine, dupa ce mi-am facut investigatiile si am aflat ca am cancer la san. Cumva, tin minte ca ceva din mintea mea a refuzat sa creada ca tocmai mie mi se putea intampla asta. Speram sa fie o greseala. Dar nu a fost.
In cateva zile a urmat operatia, in aceeasi luna chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie si multe controale periodice. Toate s-au miscat foarte repede, pentru ca atunci cand am intrat in cabinetul doamnei doctor Mateescu, de la Euroclinic, am simtit ca este omul in care poti avea incredere deplina. Cam asa a funtionat relatia noastra in ultimii 7 ani: de fiecare data cand doamna doctor mi-a spus ca imi recomanda sa fac ceva sau ca trebuie sa fac altceva, eu am ascultat-o.
Cand m-am intors acasa, dupa operatie, copilul meu a auzit o conversatie dintre mine si sotul meu. A venit la noi si ne-a spus raspicat, cu o intelepciune care atunci m-a intimidat: Niciodata sa nu mai spuneti ca sunteti bolnavi. Voi sunteti doar raniti. Pentru mine a fost o lectie. Acestea au fost cuvintele din care mi-am luat puterea o perioada buna de timp. De atunci nu am vrut nici macar sa mai accept ca sunt bolnava. Este doar un diagnostic, iar cu ajutorul medicilor, cancerul va trece. Si asa a fost.
Cand ti se spune ca ai cancer, nu te gandesti doar la viitor, cu nesiguranta. Incepi sa te indoiesti si de trecut. Ai facut ceva gresit, sigur. Ceva rau, pentru care acum trebuie sa platesti. Si de parca diagnosticul si simptomele nu ar fi suficiente, trebuie sa te lupti si cu propriile ganduri, care nu se arata deloc ingaduitoare.
Nu, nu am facut nimic gresit. Si asta incerc sa le spun si altor paciente, sa nu se invinovateasca. La fel cum tuturor cunostintelor mele le explic cat de important este sa iti faci controalele periodice si sa mergi la medic atunci cand simti ca ceva nu este in regula cu tine. Spunem ca nu avem timp, dar nu cred ca exista vreo scuza care sa justifice faptul ca cineva nu poate merge o zi pe an la un control care ii poate salva viata si care poate scuti familia si apropiatii de suferinta.
Exista viata dupa cancer si este o viata tare frumoasa si linistita. O viata in care importanta fiecarei secunde este constientizata si in care eu sunt mult mai recunoscatoare pentru tot ce primesc si ce se intampla in jurul meu. Cum am aflat asta? Supravietuind.