EDU.REGINAMARIA.RO

Cum să-ți dezvolți capacitatea de a lua decizii

Articol de Andreea Bădoiu Editor
Direcția în care se îndreaptă o organizație este dictată, de obicei, de oamenii din care este formată organizația respectivă. Cu cât oamenii au o poziție ierarhică mai înaltă și mai multă putere, cu atât aceștia au și o mai mare influență în luarea deciziilor și pot să „dirijeze” mai eficient traseul organizației respective. Acest lucru are implicații importante de business, așa că e important ca liderii și managerii să aibă capacitatea de a lua decizii corecte pentru organizație.

Stilurile decizionale și tipurile de manageri în mediul de business

Capacitatea de a lua decizii stă la baza activității de zi cu zi a majorității managerilor din companii. Indiferent că e vorba despre decizii legate de bugete, delegarea anumitor sarcini sau implementarea de noi strategii, deciziile pe care managerii sau liderii le iau zi de zi au un impact direct în viața organizației. Un studiu al Scientific American arată că implicarea echipei în procesul decizional aduce diversitate în ceea ce privește perspectivele și duce la un proces decizional mai bun. Deși un număr de persoane implicate în proces înseamnă și un efort mai mare de integrare a opiniilor, diversitatea este valoroasă, pentru că doar așa poate o organizație să susțină inovarea continuă. În plus, abilitățile și experiențele diferite care i-au modelat pe fiecare dintre cei care participă la procesul de decizie poate fi o sursă foarte valoroasă de găsire a unor alternative la care managerii nu s-ar fi gândit singuri. Și cum 60% din manageri consideră că au luat în aceeași măsură și decizii bune, și decizii proaste pe parcursul carierei, potrivit unui studiu McKinsey, putem deduce că orice element care aduce informații suplimentare este bine venit. De altfel, același studiu McKinsey a constatat că doar 28% din managerii participanți la cercetare consideră că deciziile pe care le-au luat la birou au dus cu adevărat compania spre o performanță superioară. 

Indiferent de poziția ierarhică și de experința profesională, managerii sau liderii au stiluri decizionale proprii. Specialiștii în management organizațional au identificat patru tipuri de stiluri decizionale, fiecare potrivit pentru anumite contexte și fiecare cu avantajele și dezavantajele sale.

Stilul analitic. Procesul analitic de luare a deciziilor presupune capacități avansate de gândire abstractă. Managerii care folosesc acest stil sunt, de obicei, foarte intenționali și răbdători pe parcursul luării deciziilor, luându-și timpul necesar să acumuleze informațiile și datele de care au nevoie. De obicei, liderii care au un stil decizional analitic consultă mai multe părți și iau în considerare mai multe perspective înainte de a lua o anumită decizie, însă pentru anumite situații și contexte profesionale acest stil s-ar putea să nu fie foarte potrivit, deoarece necesită mai mult timp și analizări de profunzime până la acțiune.

Stilul comportamental. Managerii cu acest stil decizional se bazează pe sentimentele și pe comportamentele oamenilor pentru a ajunge la o decizie. De obicei, acești manageri sunt foarte deschiși să-i asculte pe ceilalți, pun preț pe un proces decizional colaborativ și îi lasă pe toți să contribuie. Stilul decizional comportamental aduce, cu timpul, o mai mare coezivitate a echipelor și un mediu de lucru mai plăcut, pentru că se bazează pe contribuția tuturor membrilor.

Stilul conceptual. Managerii care adoptă stilul conceptual sunt cei care se concentrează mai mult pe „imaginea de ansamblu”, pun mare preț pe complexitate și soluții creative, sunt dispuși să-și asume riscuri importante și sunt mereu gata să provoace stereotipurile și să exploreze noi drumuri. Acest stil decizional este riscant și poate consuma resurse importante, însă poate duce și la rezultate pozitive neașteptate.

Stilul directiv. Acest stil presupune decizii tranșante, luate repede și clar. Managerii care practică acest stil decizional se feresc, de obicei, de complexitate și de ambiguitate și preferă să păstreze totul cât mai simplu cu putință. Stilul directiv are caracter decisiv, iar managerii sunt cei care oferă direcții foarte clare subordonaților, fără pași intermediari.

Și „Harvard Business Review” (HBR) a făcut o analiză în ceea ce privește stilurile decizionale. Pe lângă mențiunea că stilurile decizionale nu sunt fixe și se pot schimba constant pe parcursul carierei, cercetătorii au identificat faptul că aceste stiluri diferă în funcție de două aspecte: cum este folosită informația și cum sunt obținute alternativele din care cel care ia decizia trebuie să aleagă. Astfel, managerii care stau și analizează în detaliu orice bucățică de informație înainte de a lua o decizie sunt considerați maximizers – ei nu pot sta liniștiți decât dacă sunt siguri că decizia pe care au luat-o a fost cea mai bună posibil. Maximizerii pot fi atribuiți stilului analitic, pentru că deși reușesc să ia decizii foarte bune, sacrifică rapiditatea în cadrul procesului.

Managerii care se concentrează pe varietatea de opțiuni sunt numiți de specialiștii HBR satisficers, pentru că preferă să pornească demersul decizional doar cu informațiile principale și să înceapă să testeze ipotezele și opțiunile pe parcursul procesului. Satisficerii sunt cei care acționează rapid, imediat ce au minimul de informații de care au nevoie în situația cu care se confruntă. Acest tip de manageri se poate asocia mai degrabă stilului decizional de tip conceptual.

În ceea ce privește modul de creare a opțiunilor dintre care managerii să aleagă, HBR notează că managerii de tip „focalizare unică”, care se concentrează pe decizia unică/salvatoare, pun mai mare preț pe acțiune, în timp ce managerii „multifocali” sunt cei care preferă să genereze întâi liste cu cât mai multe opțiuni, apoi să ia o decizie. Cecetătorii mai notează că managerii cu focalizare unică se concentrează mai degrabă pe obținerea rezultatelor, în timp de ce managerii multifocali sunt mai flexibili în ceea ce privește adaptarea la circumstanțele cu care se confruntă. 

La fel ca în cazul stilurilor decizionale de mai sus, nici tipurile de manageri nu sunt stricte. Chiar dacă pentru fiecare persoană poate predomina un tip sau altul, majoritatea managerilor sunt capabili să fie atât maximizeri, cât și satisficers, să aibă atât focalizare unică, cât și focalizare multiplă, în funcție de situațiile cu care se confruntă. Luarea deciziilor este integrativă, adică presupune mai degrabă parcurgerea unui proces, nu a unui eveniment singular, iar din acest lucru derivă și versatilitatea stilurilor decizionale și de management. 
 

7 etape ca să iei decizii mai bune la birou

Luarea unei decizii reprezintă un proces care presupune mai multe etape, arată Dartmouth University. Iată câteva etape care pot ajuta un manager să ia decizii bune.

Identificarea deciziei. Conștientizează nevoia de a lua o decizie și definește-o clar – ce decizie este necesară și de ce. Acest pas este foarte important, pentru că îți va oferi o direcție în etapele ulterioare.

Adunarea informațiilor. Colectează informațiile pertinente de care ai nevoie înainte să începi procesul de a lua efectiv decizia. Descoperă sursele de informații care te ajută în situația cu care te confrunți și cum le poți accesa. Poți apela atât la informațiile pe care le obții din exterior, cât și la analize interioare, proprii. Managerii care trec prin această etapă înțeleg în profunzime problema cu care se confruntă sau contextul deciziei care urmează să fie luată și nu se tem să ceară păreri și puncte de vedere suplimentare de la ceilalți.

Identifică alte opțiuni. Pe măsură ce te informezi, vei identifica mai multe rute pe care le poți urma în procesul decizional. Folosește-ți imaginația și găsește și altele.

Evaluează „dovezile”. Analizează cu atenție informațiile și propriile emoții și încearcă să-ți imaginezi cum ar putea arăta fiecare soluție găsită dacă ar fi implementată. Pe măsură ce treci prin acest proces, vei vedea că vei începe să preferi unele dintre variante în detrimentul altora. Fă o listă cu soluțiile care ți se par cele mai dezirabile, în ordinea în care le preferi și în concordanță cu sistemul tău de valori. Dacă e vorba de decizii extrem de mari, poți apela la alți colegi care să te ajute cu analize punctuale pe anumite seturi de date sau de informații pe care le ai.

Alege o variantă. Alege una dintre variantele de pe lista scurtă sau combină mai multe dintre ele pentru a crea o soluție mai potrivită. Ia în calcul avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni și încearcă să anticipezi, pe baza unor scenarii similare, cum ar putea să evolueze lucrurile (deși nu poți prezice viitorul, poți să ai în vedere câteva scenarii pentru care să fii pregătit).

Acționează. Începe să implementezi soluția pe care ai identificat-o drept cea mai potrivită. Dacă în etapele anterioare ai făcut un plan, acum este momentul în care îl pui în practică. Uneori, acțiunea trebuie să se întâmple rapid, dar există și contexte unde nu este necesar ca efectele să apară imediat.

Evaluează decizia și planifică ajustări, dacă e necesar. Evaluează decizia și efectele ei și să vezi dacă a rezolvat problema de la pasul 1 (cel care te-a și adus în ipostaza de a porni procesul de decizie). Dacă problema nu a fost rezolvată, este posibil să fie nevoie să repeți unii pași din proces, fie să aduni mai multe informații sau să analizezi mai în detaliu, fie să explorezi și alte opțiuni față de cele pe care le-ai luat în considerare inițial. Oricum ar fi, etapa de ajustare îți permite să optimizezi procesul și să iei în final decizii mai bune.
 

Surse de informație:

  • https://www.umassd.edu/ 
  • https://www.scientificamerican.com/ 
  • https://online.hbs.edu/ 
  • https://www.mckinsey.com/ 
  • https://www.masterclass.com/ 
  • https://www.indeed.com/