Dinți crescuți în gingie (incluzie dentară): cauze, riscuri și tratament

Ce trebuie să știi acum despre incluzia dentară:

• Incluzia dentară apare atunci când un dinte, deși complet format, nu reușește să erupă (să iasă) corect pe arcadă și rămâne blocat în osul maxilar sau sub gingie.
• Cel mai adesea sunt incluși molarii de minte și caninii superiori, din cauze precum lipsa de spațiu pe arcadă sau obstacole.
• Deși uneori asimptomatică, incluzia poate provoca durere, infecții, chisturi sau deteriorarea dinților vecini.
• Tratamentul depinde de caz și poate consta în monitorizare, erupție ghidată (tratament ortodontic) sau extracție chirurgicală.

Citește mai departe pentru a înțelege în detaliu ce presupune un dinte inclus și care sunt pașii pe care trebuie să îi urmezi.

• Ce înseamnă incluzia dentară și de ce apare?
• Care sunt cei mai frecvenți dinți incluși?
• Simptome și riscuri: cum te afectează un dinte inclus?
• Diagnosticul de precizie: cum se identifică incluzia?
• Opțiuni de tratament pentru dintele inclus
• Avantajul Regina Maria Dental Clinics: abordarea incluziei la pacienții cu boli cronice
• Prevenție și monitorizare: poți evita incluzia?
• Ce să faci dacă bănuiești că ai un dinte inclus?
• Întrebări frecvente despre incluzia dentară

Ce înseamnă incluzia dentară și de ce apare?

Incluzia dentară este o afecțiune în care un dinte nu reușește să erupă complet și la timp pe arcada dentară. Acesta rămâne blocat (inclus) în interiorul osului maxilar sau sub gingie, deși este complet dezvoltat.

Principala cauză este, de obicei, lipsa de spațiu. Maxilarul este prea mic pentru a permite alinierea corectă a tuturor dinților.

Alte motive frecvente din cauza cărora apare incluzia dentară sunt:

• Obstacole fizice: Prezența altor dinți (inclusiv dinți de lapte care nu au căzut la timp) sau a unor formațiuni (chisturi) care blochează calea dintelui.
• Poziția incorectă: Dintele poate fi orientat greșit în os (de exemplu, orizontal în loc de vertical).
• Factori genetici: Unele persoane au o predispoziție ereditară pentru incluzia dentară.
• Densitatea osoasă: Un os maxilar neobișnuit de dens poate îngreuna erupția.
• Traumatisme: O lovitură în zona maxilarelor în copilărie poate afecta mugurele dintelui permanent.

Care sunt cei mai frecvenți dinți incluși?

Deși orice dinte poate rămâne inclus, unii sunt mult mai predispuși la această problemă.

Frecvența este strâns legată de ordinea erupției și de spațiul disponibil pe arcadă.

• Molarii de minte (măselele de minte): Sunt, de departe, cei mai frecvenți dinți incluși. Fiind ultimii care erup (de obicei între 17 și 25 de ani), adesea nu mai au suficient spațiu pe arcadă.
• Caninii superiori: Sunt al doilea cel mai frecvent tip de dinte inclus. Caninii au o cale lungă de erupție și, dacă spațiul este ocupat de dinții vecini, pot rămâne blocați în osul maxilar, adesea spre cerul gurii (palatinal).
• Premolarii: În special cei inferiori, pot rămâne incluși, de asemenea, din cauza lipsei de spațiu.

🔍 Molarii de minte sunt un capitol aparte în stomatologie. Află în detaliu când erup, ce probleme specifice pot cauza și de ce extracția este atât de des recomandată, citind articolul nostru despre măseaua de minte!

Simptome și riscuri: cum te afectează un dinte inclus?

Mulți dinți incluși nu provoacă niciun simptom (sunt asimptomatici) și sunt descoperiți întâmplător pe o radiografie dentară de rutină. Totuși, atunci când apar simptome, acestea pot fi neplăcute și indică adesea apariția unei complicații.

Ce semne pot indica un dinte inclus?

• Durere sau sensibilitate în zona respectivă a gingiei sau maxilarului.
• Umflarea gingiei (edem) sau roșeață în spatele ultimului dinte vizibil.
• Respirație urât mirositoare (halitoză) sau un gust neplăcut, care pot semnala o infecție.
• Dureri de cap sau de ureche, în special în cazul molarilor de minte incluși.
• Observarea lipsei unui dinte permanent pe arcadă, deși vârsta de erupție a fost depășită (de exemplu, un canin lipsește la 14-15 ani).

Semnale discrete care pot anunța o incluzie dentară

Uneori, organismul trimite semne subtile că un dinte nu urmează traiectoria corectă. Iată câteva indicii ignorate frecvent:

Care sunt riscurile dacă nu este tratat?

Ignorarea unui dinte inclus poate duce la probleme serioase, care afectează sănătatea orală generală.

• Pericoronarita: O infecție dureroasă a gingiei care acoperă parțial un dinte în erupție (frecventă la molarii de minte).
• Deteriorarea dinților vecini: Dintele inclus poate împinge în rădăcina dintelui alăturat, provocând resorbția (topirea) acesteia și, în final, pierderea dintelui vecin.
• Formarea de chisturi: În jurul coroanei unui dinte inclus se poate dezvolta un sac plin cu lichid (chist), care poate crește, distruge osul maxilar și afecta dinții vecini.
• Carii și boală parodontală: Un dinte parțial erupt este foarte greu de curățat, favorizând acumularea de bacterii, apariția cariilor (atât pe dintele inclus, cât și pe cel vecin) și inflamația gingivală.
• Înghesuiri dentare: Presiunea exercitată de un dinte inclus poate contribui la deplasarea și înghesuirea dinților din față.

🔍 Este important să știi câți dinți ar trebui să ai și care este rolul fiecăruia pentru a putea identifica rapid absența unuia. Află mai multe despre anatomia și funcția dinților tăi!

Diagnosticul de precizie: cum se identifică incluzia?

Diagnosticul incluziei dentare se bazează pe examinarea clinică și, esențial, pe investigații imagistice. Medicul stomatolog va observa absența unui dinte pe arcadă sau semne de inflamație și va recomanda radiografii pentru a confirma.

Investigațiile imagistice sunt cruciale nu doar pentru a confirma prezența dintelui inclus, ci și pentru a-i evalua exact poziția și relația cu structurile anatomice vecine (alți dinți, nervi, sinusul maxilar). Iată care sunt:

• Radiografia panoramică (OPG): Oferă o imagine de ansamblu a ambelor maxilare și este adesea primul pas în diagnosticarea dinților incluși, în special a molarilor de minte.
• CBCT (Tomografia computerizată cu fascicul conic): Aceasta este investigația de elecție pentru cazurile complexe. CBCT-ul oferă o imagine 3D extrem de detaliată, permițând medicului să vadă exact poziția dintelui din toate unghiurile, relația cu rădăcinile dinților vecini și cu nervul alveolar inferior (în cazul molarilor de minte).

🔍 Tehnologia modernă este vitală pentru un diagnostic corect. La Regina Maria Dental Clinics, folosim radiologii digitale și CBCT pentru imagini de înaltă precizie. Află exact care este situația ta dentară. Programează-te acum pentru o radiografie dentară!

Opțiuni de tratament pentru dintele inclus

Planul de tratament este stabilit de medicul stomatolog sau chirurgul oro-maxilo-facial, în funcție de tipul dintelui, vârsta pacientului, poziția dintelui și riscurile asociate. Nu toți dinții incluși necesită intervenție imediată.

Când este recomandată monitorizarea?

Dacă dintele inclus este complet asimptomatic, nu provoacă daune dinților vecini și nu prezintă risc de chisturi (cum se întâmplă uneori cu molarii de minte la vârste mai înaintate, complet acoperiți de os), medicul poate recomanda simpla monitorizare. Aceasta implică radiografii periodice pentru a supraveghea orice modificare.

Ce înseamnă erupția ghidată (tratament ortodontic-chirurgical)?

Această abordare este frecventă în cazul caninilor incluși, care sunt dinți extrem de importanți pentru estetică și funcționalitate. Procedura implică o colaborare între chirurg și ortodont:

1. Chirurgical: Se realizează o mică intervenție pentru a expune coroana dintelui inclus (descoperire chirurgicală).
2. Ortodontic: Pe dintele expus se lipește un mic dispozitiv (bracket), de care se atașează un fir. Cu ajutorul aparatului dentar, dintele este tras lent și ghidat în poziția corectă pe arcadă.

Când este necesară extracția chirurgicală?

Extracția este soluția de elecție pentru majoritatea molarilor de minte incluși și pentru alți dinți care nu pot fi aduși pe arcadă sau care provoacă deja complicații. Decizia este luată de medicul chirurg sau ortodont după o analiză atentă a radiografiilor (în special CBCT) și a stării clinice.

Extracția devine necesară în următoarele situații principale:

Cazul specific al molarilor de minte

Aceștia sunt cei mai frecvenți dinți extrași chirurgical. O extracție este recomandată când aceștia sunt poziționați incorect (de exemplu, orizontal) și împing în dintele vecin, când provoacă infecții repetate ale gingiei (pericoronarita) sau când nu pot fi curățați corespunzător și dezvoltă carii adânci.

Extracția profilactică (prevenirea complicațiilor)

Chiar dacă un dinte inclus (în special molarul de minte) este asimptomatic, medicul poate recomanda extracția. Această decizie se ia dacă radiografia 3D (CBCT) arată un risc mare ca dintele să dezvolte chisturi, să afecteze nervul alveolar sau să distrugă rădăcina dintelui vecin în viitor.

Imposibilitatea tratamentului ortodontic

În cazul dinților importanți (cum ar fi caninii), se încearcă aducerea lor pe arcadă. Totuși, extracția devine soluția finală dacă dintele este fuzionat cu osul (anchiloză), dacă se află într-o poziție imposibilă sau dacă tratamentul ortodontic ar fi prea lung și riscant.

Prezența infecțiilor active

Intervenția este necesară atunci când dintele parțial erupt provoacă abcese sau infecții recurente (precum pericoronarita) care nu răspund la tratamentele locale.

Formarea de chisturi

Un dinte inclus poate fi înconjurat de un sac folicular care se poate transforma într-un chist. Acesta crește în dimensiuni, distruge osul maxilar și poate afecta rădăcinile dinților vecini, impunând extracția dintelui cauzator.

Deteriorarea dinților învecinați

Aceasta este o urgență. Extracția se impune dacă dintele inclus, prin presiunea pe care o exercită, provoacă „topirea” (resorbția) rădăcinii dintelui alăturat sau duce la apariția unei carii adânci între cei doi dinți, într-o zonă inaccesibilă pentru tratament.

Motive ortodontice

Uneori, extracția unui dinte inclus (de exemplu, un premolar) este necesară pentru a crea spațiu pe arcadă și a permite alinierea corectă a celorlalți dinți cu ajutorul unui aparat dentar.

🔍 O extracție de dinte inclus este o procedură complexă. Vezi cum te poate ajuta echipa noastră de experți în chirurgie orală pentru o procedură sigură și precisă!

Avantajul Regina Maria Dental Clinics: abordarea incluziei la pacienții cu boli cronice

Pacienții cu afecțiuni cronice (boli cardiovasculare, diabet, tulburări de coagulare) necesită o atenție specială atunci când au nevoie de o intervenție chirurgicală, cum ar fi extracția unui dinte inclus. Managementul acestor cazuri implică o abordare multidisciplinară.

La Regina Maria Dental Clinics, cea mai extinsă rețea dedicată medicinei dentare din România, punem siguranța pacientului pe primul loc. REGINA MARIA – lider în calitatea serviciilor medicale, este singurul furnizor privat cu cinci spitale acreditate internațional. Acest lucru permite o colaborare strânsă între medicul stomatolog/chirurgul OMF și medicii din alte specialități (cardiologie, diabetologie) pentru a pregăti pacientul corespunzător pentru intervenție, minimizând riscurile.

Prevenție și monitorizare: poți evita incluzia?

Prevenția completă a incluziei dentare nu este întotdeauna posibilă, deoarece cauzele sunt adesea genetice sau țin de lipsa de spațiu pe maxilar. Totuși, monitorizarea atentă și intervenția timpurie pot preveni complicațiile.

Cel mai important aspect al prevenției este vizita regulată la medicul stomatolog, încă din copilărie. Controalele periodice, completate de radiografii panoramice la vârstele potrivite (în adolescență), permit medicului să observe din timp dacă un dinte este pe o traiectorie greșită de erupție sau dacă spațiul este insuficient.

În unele cazuri, tratamentele ortodontice timpurii, care urmăresc lărgirea maxilarelor sau extracțiile de dinți de lapte la momentul optim, pot crea spațiul necesar pentru erupția corectă a dinților permanenți.

Recomandări preventive pentru părinți și adolescenți

Detecția timpurie a problemelor de erupție este cea mai eficientă metodă de a evita tratamente complexe ulterior.

Ce să faci dacă bănuiești că ai un dinte inclus?

După ce ai citit aceste informații, este important să acționezi dacă te regăsești în situațiile descrise:

1. Evaluează-ți situația: Verifică dacă îți lipsește un dinte permanent de pe arcadă (compară cu partea opusă) sau dacă ai simptome precum durere și umflătură în spatele ultimului molar.
2. Programează un control: Nu amâna vizita la medicul stomatolog. Doar un specialist poate evalua corect situația.
3. Realizează investigațiile recomandate: O radiografie panoramică sau un CBCT sunt esențiale pentru a confirma diagnosticul și a stabili planul de tratament.
4. Discută opțiunile cu medicul: Întreabă care este cea mai bună soluție pentru cazul tău – monitorizare, erupție ghidată sau extracție – și înțelege riscurile și beneficiile fiecăreia.

Întrebări frecvente despre incluzia dentară

La ce vârstă ar trebui să mă îngrijorez dacă un dinte nu a erupt?

Vârstele de erupție variază, dar dacă observi o întârziere mai mare de un an față de momentul normal sau o asimetrie evidentă (dintele de pe o parte a erupt, iar cel de pe cealaltă nu), este indicat un control radiologic. Pentru canini, de exemplu, o evaluare este necesară în jurul vârstei de 13-14 ani dacă aceștia nu sunt prezenți pe arcadă.

Extracția unui dinte inclus este o operație complicată?

Extracția unui dinte inclus este o procedură chirurgicală, nu o extracție simplă, și se realizează sub anestezie locală. Complexitatea depinde de profunzimea incluziei și de apropierea de structuri anatomice importante, cum ar fi nervii. Recuperarea poate implica umflături și disconfort pentru câteva zile, gestionate cu medicație antiinflamatoare.

Un dinte inclus poate afecta alinierea dinților chiar dacă port aparat dentar?

Da, un dinte inclus, în special molarul de minte, poate exercita presiune asupra celorlalți dinți și poate contribui la recidiva înghesuirilor dentare, chiar și după un tratament ortodontic. De aceea, medicii ortodonți recomandă adesea evaluarea și extracția molarilor de minte înainte sau după finalizarea tratamentului cu aparat dentar.

Ce se întâmplă dacă un canin inclus este pur și simplu extras, nu repoziționat?

Extracția unui canin este, în general, o soluție de ultimă instanță. Caninii au un rol crucial în mușcătură (ghidaj canin) și în estetica zâmbetului (susțin colțul gurii). Lipsa lor poate duce la un aspect inestetic și la probleme funcționale. De aceea, se depun toate eforturile pentru a-i aduce pe arcadă prin tratament ortodontic, ori de câte ori este posibil.

Este normal să apară durere în timpul erupției dentare a dinților permanenți?

Un ușor disconfort, o senzație de presiune sau o gingie sensibilă pot fi normale atunci când un dinte permanent își croiește drum, în special în cazul molarilor. Totuși, durerea ascuțită, umflarea vizibilă a gingiei, febra sau imposibilitatea de a deschide gura corespunzător nu sunt firești și pot indica o infecție sau un blocaj, necesitând o evaluare stomatologică imediată.
____________________________________________________________________________

⚠️ Disclaimer: Acest articol este cu titlu informativ și nu constituie o recomandare medicală. Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Surse:

• StatPearls (NCBI) – Oral Surgery, Extraction of Unerupted Teeth, 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK592391/
• NICE – Guidance on the extraction of wisdom teeth (TA1), revizuit la 31 martie 2015. https://www.nice.org.uk/guidance/ta1
• AAOMS – Management of Third Molar Teeth, 2024. https://aaoms.org/wp-content/uploads/2024/03/management_third_molar_white_paper.pdf  
• AAPD – Best Practices: Management of the Developing Dentition and Occlusion in Pediatric Dentistry, 2024. https://www.aapd.org/globalassets/media/policies_guidelines/bp_developdentition.pdf
• NHS – Wisdom tooth removal. https://www.nhs.uk/tests-and-treatments/wisdom-tooth-removal/