Misofonia

Deși misofonia nu este încă recunoscută oficial ca o tulburare distinctă, experții din domeniu o studiază intens și au ajuns la o definiție de consens, utilă atât pentru cercetare, cât și pentru diagnostic și tratament.

Misofonia este o tulburare în care anumite sunete declanșează reacții emoționale intense, cum ar fi furia, anxietatea sau dezgustul. Aceste emoții pot fi atât de puternice, încât devin greu de controlat, afectând semnificativ starea de bine a persoanei.

Deși fiecare individ poate reacționa diferit, misofonia este caracterizată de o toleranță scăzută la anumite zgomote repetitive, cum ar fi mestecatul, tastatul sau respirația. În unele cazuri, nu doar sunetele pot provoca disconfort, ci și anumiți stimuli vizuali sau tactili asociați acestora.

Această afecțiune se manifestă diferit de la o persoană la alta. Unii oameni sunt deranjați de un singur sunet specific, în timp ce alții pot avea mai mulți factori declanșatori. De asemenea, severitatea reacțiilor variază:

• unele persoane simt emoțiile negative, dar reușesc să își controleze reacțiile;
• altele nu își pot controla emoțiile, răspunsurile, manifestând reacții impulsive;
• în cazurile severe, misofonia poate îngreuna viața de zi cu zi, limitând activitățile și interacțiunile sociale ale persoanei afectate.

?Dacă vrei să afli cum să-ți îmbunătățești atmosfera de la birou și să te simți mai bine la locul de muncă, citește articolul Emotiile pozitive la birou. Vei descoperi cum să-ți crești productivitatea și să îți construiești un mediu de lucru mai armonios.

Misofonia este o afecțiune mai răspândită decât s-ar putea crede, afectând aproximativ 1 din 5 persoane de-a lungul vieții. Deși oricine poate dezvolta această sensibilitate la sunete, studiile sugerează că misofonia este mai frecventă la femei.

Studiile efectuate până în prezent sugerează că între 55% și 83% dintre cazurile raportate apar la femei. În plus, s-a evidențiat că femeile tind să experimenteze simptome mai severe, comparativ cu bărbații. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe studii, pentru a înțelege mai bine distribuția acestei tulburări în rândul diferitelor categorii de populație.

Misofonia poate apărea la orice vârstă, dar cercetările arată că este mai probabil să se dezvolte în primii ani ai adolescenței, adesea între 9-12 ani. Nu se cunosc încă toți factorii care contribuie la apariția acestei afecțiuni, însă predispoziția genetică și experiențele de viață joacă un rol important.

Cauzele misofoniei nu sunt încă complet înțelese. Studiile arată că această tulburare ar putea fi rezultatul unei combinații de factori. Unul dintre aceștia ar putea fi diferențele structurale ale creierului, în special în regiunile care controlează procesarea sunetelor și gestionarea emoțiilor.

Printre factorii care contribuie la apariția misofoniei se regăsesc afecțiunile care produc alterarea sănătății mintale și care pot amplifica sensibilitatea la sunete. De asemenea, istoricul familial sau predispoziția genetică joacă un rol important. Astfel, una dintre cauzele sensibilității la zgomote poate fi reprezentată de transmiterea familială, deși nu se cunosc exact genele implicate.

Particularități structurale și funcționale ale creierului

Studiile arată că persoanele cu misofonie prezintă diferențe structurale și funcționale în anumite zone ale creierului. Aceste diferențe includ o activitate crescută și o conectivitate mai mare între regiunile responsabile de procesarea sunetelor și a emoțiilor. Aceste zone joacă un rol esențial în funcționarea creierului, contribuind la asocierea unor sunete specifice cu emoții intense, precum furia, dezgustul sau chiar frica.

Misofonia poate fi comparată cu reacția instinctivă la un zgomot puternic și neașteptat. Persoanele afectate pot intra rapid în modul „luptă sau fugi”, chiar dacă sunetul declanșator nu reprezintă o amenințare reală. Această reacție duce la simptome atât emoționale, cât și fizice, cum ar fi:

• creșterea ritmului cardiac;
• încordarea musculară;
• impulsul de a părăsi mediul în care se află zgomotul perturbator.

?Descoperă care sunt alimentele esențiale pentru sănătatea creierului tău! Citește acum articolul Alimente pentru creier.

Afecțiuni medicale asociate cu apariția misofoniei

Misofonia este adesea întâlnită la persoanele care suferă de anumite afecțiuni neurodivergente. Printre aceste condiții se regăsesc:

• tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD);
• tulburarea spectrului autist;
• sindromul Tourette.

Persoanele diagnosticate cu afecțiuni ale sistemului auditiv, precum hipoacuzia (pierderea auzului), tinitusul (sunetul constant în urechi) sau hiperacuzia (sensibilitatea extremă la sunete), pot fi mai susceptibile de a dezvolta misofonie.

Misofonia este frecvent asociată și cu diverse afecțiuni de sănătate mintală, care pot amplifica sensibilitatea la sunete. Printre acestea se numără:

• tulburarea depresivă majoră;
• tulburarea obsesiv-compulsivă;
• tulburarea de stres posttraumatic;
• tulburarea de personalitate borderline.

?Descoperă cauzele, simptomele și tratamentele bolilor psihice. Citește articolul Boli psihice: cauze, simptome si tratament.

Factorii declanșatori ai misofoniei variază de la o persoană la alta, iar gama de sunete la care persoana este sensibilă poate evolua în timp. Inițial, o persoană poate avea o reacție puternică doar la un anumit sunet. În timp, sensibilitatea se poate extinde și la alte sunete similare.

Printre cele mai frecvente sunete declanșatoare se numără sunetele produse de alți oameni, cum ar fi:

• mestecatul sau zdrobirea alimentelor;
• sorbitul;
• deglutiția (înghițitul);
• respirația puternică;
• clătirea gâtului (gargara);
• mișcarea buzelor.

Printre factorii declanșatori, care pot provoca reacții neplăcute, se regăsesc inclusiv zgomotele ambientale și unii stimuli vizuali. Exemple de astfel de sunete includ:

• foșnetul hârtiei;
• ticăitul ceasului;
• clinchetul paharelor;
• bâzâitul mecanic.

De asemenea, anumite mișcări pot avea un efect similar. Printre acestea se află:

• clătinarea picioarelor;
• atingerea nasului;
• mestecatul cu gura deschisă.

În cazul persoanelor care prezintă misofonie, s-a observat că în momentul imitării sunetului care îi deranjează, reacția negativă scade. Acesta fiind o modalitate de a gestiona disconfortul.

Simptomele misofoniei sunt direct legate de reacțiile la sunetele declanșatoare. Reacțiile pot fi emoționale, fiziologice sau comportamentale, fiecare dintre ele având un impact semnificativ asupra vieții persoanelor afectate.

Aceste reacții se manifestă rapid și pot fi intense, iar severitatea lor variază de la o persoană la alta. Când simptomele sunt mai puțin severe, persoanele afectate pot experimenta doar reacții emoționale și fiziologice, dar în cazuri mai grave, pot apărea și reacții comportamentale, care pot perturba interacțiunile sociale.

Reacții emoționale

Reacțiile emoționale sunt unele dintre cele mai evidente simptome ale misofoniei și pot fi extrem de intense. Printre cele mai comune emoții experimentate se numără:

• furia;
• anxietatea;
• dezgustul;
• frica;
• disconfortul (iritarea).

Aceste emoții pot escalada rapid, transformându-se dintr-un sentiment de disconfort moderat într-o furie puternică. De multe ori, persoanele cu misofonie simt că nu au control asupra acestor reacții, iar sentimentele pot deveni copleșitoare în fața sunetelor declanșatoare.

Reacții fiziologice

Reacțiile fiziologice constau într-un răspuns automat al corpului la sunetele declanșatoare și sunt asemănătoare cu reacțiile trăite într-o situație de pericol. Printre cele mai frecvente reacții corporale se numără:

• creșterea tensiunii arteriale;
• senzația de apăsare în piept;
• apariția piloerecției (pielii de găină);
• creșterea ritmului cardiac;
• hiperhidroza (transpirație excesivă).

Aceste reacții apar ca urmare a declanșării sistemului nervos simpatic. Acesta este activat automat când sunetul este perceput ca o amenințare, chiar dacă în realitate nu există un pericol fizic iminent.

?Află totul despre hiperhidroză și cum o poți trata! Citește articolul Hiperhidroza: ce este, tipuri, proceduri.

Reacții comportamentale

Reacțiile comportamentale sunt acțiuni impulsive și instinctive, care apar ca răspuns la sunetele declanșatoare. Acestea pot include:

• evitarea situațiilor în care apar sunete care declanșează misofonia;
• părăsirea imediată a locului unde se află sunetul;
• reacții vocale sau verbale agresive, cum ar fi țipătul sau vorbitul tare către
• persoana care face sunetul;
• acțiuni non-violente pentru a opri sunetul;
• acțiuni violente, în cazuri foarte rare, pentru a opri sunetul.

În general, aceste reacții se produc fără ca persoana afectată să aibă timp să le perceapă la nivel cognitiv. 

Diagnosticul misofoniei presupune o evaluare amănunțită a simptomelor și a istoricului medical. În cadrul consultației, medicul efectuează o anamneză completă, în care întreabă despre:

• debutul simptomatologiei;
• identificarea sunetelor declanșatoare;
• intensitatea reacțiilor.

De asemenea, medicul analizează și dacă există factori suplimentari, precum alte afecțiuni medicale asociate, care pot contribui la dezvoltarea misofoniei. Este important să oferi informații detaliate despre modul în care se manifestă aceste simptome și cum acestea îți afectează viața de zi cu zi.

În funcție de informațiile obținute în cadrul anamnezei, medicul poate recomanda investigații suplimentare pentru a exclude alte posibile cauze. Cel mai adesea, este indicat un consult ORL (otorinolaringologic), pentru a verifica dacă există afecțiuni ale urechii sau ale căilor respiratorii superioare, care ar putea influența reacțiile la anumite sunete.

Astfel, diagnosticul de misofonie se bazează pe mai multe evaluări clinice de la diferite specialități medicale, discuții detaliate cu pacientul și, în unele cazuri, investigații suplimentare, pentru a obține un diagnostic clar și precis.

Tratamentul misofoniei poate fi o provocare, deoarece această afecțiune nu este încă recunoscută oficial. Totuși, efectele sale pot fi gestionate cu succes prin diverse abordări terapeutice, având în vedere asemănările cu alte tulburări, precum tulburarea obsesiv-compulsivă sau tulburarea de stres posttraumatic.

Persoanele cu misofonie pot beneficia de sesiuni de psihoterapie. Deși psihoterapia nu garantează vindecarea, contribuie semnificativ la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea calității vieții.

Psihoterapia poate ajuta persoanele care suferă de misofonie să:

• identifice sunetele declanșatoare care provoacă reacții emoționale și comportamentale;
• minimizeze sau să prevină expunerea la sunetele declanșatoare;
• dezvolte strategii și tehnici de coping, pentru a preveni reacțiile impulsive;
• reducă sensibilitatea la sunetele deja existente.

?Vrei să discuți cu un specialist? Descoperă medicii din Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria și programează-te online sau la numărul de telefon 021 9268.

Tehnici și soluții pentru gestionarea misofoniei
Mulți dintre cei care suferă de misofonie pot învăța să gestioneze această afecțiune prin utilizarea unor tehnici și soluții accesibile. Dopurile de urechi sau căștile pentru anularea zgomotului pot ajuta la reducerea intensității sunetelor declanșatoare.

Ascultarea unor sunete neutre sau de fundal, care nu sunt asociate cu sunetele declanșatoare, poate ajuta creierul să se concentreze pe altceva. Sunetele de zgomot alb, roz sau maro, care sunt folosite pentru a masca alte sunete, pot fi o soluție eficientă pentru a reduce reacțiile la stimuli auditivi neplăcuți.

În plus, persoanele cu misofonie pot beneficia de ajustări la locul de muncă, pentru a minimiza impactul zgomotelor cu pricina. Aceste ajustări pot include furnizarea de echipamente adecvate, cum ar fi căștile de anulare a zgomotului sau modificarea unor politici, pentru a ajuta persoanele afectate să evite mediile gălăgioase. Medicul și psihologul pot oferi sfaturi suplimentare pentru obținerea unor soluții la locul de muncă și pot recomanda resurse utile.

Misofonia îți poate afecta semnificativ calitatea vieții, dar vestea bună este că există soluții! Dacă te confrunți cu această sensibilitate la sunete, apelarea la ajutor medical și psihologic te poate ajuta să o controlezi. Cu sprijinul potrivit și resursele adecvate, efectele misofoniei pot fi reduse considerabil, iar tu te poți bucura din nou de liniște și confort.

Bibliografie:

www.healthline.com, https://www.healthline.com/health/misophonia
www.apollohospitals.com, https://www.apollohospitals.com/diseases-and-conditions/what-is-misophonia/
www.my.clevelandclinic.org, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24460-misophonia
www.osmosis.org, https://www.osmosis.org/answers/misophonia
www.health.com, https://www.health.com/misophonia-7504905
www.medicalnewstoday.com, https://www.medicalnewstoday.com/articles/320682
www.webmd.com, https://www.webmd.com/mental-health/what-is-misophonia