Disfagia (dificultatea la înghițire)

Disfagia se definește prin dificultatea sau chiar incapacitatea de a înghiți alimente sau lichide. Această problemă poate apărea din diverse motive medicale. Astfel, procesul de trecere al bolului alimentar, format la nivelul cavității bucale (gură), în stomac poate să necesite mai mult efort și timp.

Printre semnele și simptomele specifice disfagiei se regăsesc:

• senzația că alimentele se blochează în gât sau în piept;
• tusea;
• senzația de sufocare în timpul înghițirii;
• regurgitarea (întoarcerea) alimentelor sau a lichidelor;
• sialorea (salivația excesivă);
• odinofagia (durerea la înghițire);
• imposibilitatea completă de a înghiți.

👉 Te confrunți cu disconfort digestiv și nu știi dacă ar trebui să te îngrijorezi? Citește articolul despre Semne de alarma digestive și află când este momentul să mergi la medic.

Disfagia poate fi clasificată în două tipuri principale, în funcție de localizarea dificultății de înghițire:

• disfagie orofaringiană – apare în zona gurii și a gâtului, în faza inițială a procesului de deglutiție (înghițire);
• disfagie esofagiană – afectează esofagul, tubul care transportă alimentele din gât către stomac.

Disfagia orofaringiană este deseori legată de tulburări neurologice sau musculare. Afectează capacitatea de a iniția înghițirea și poate duce la tuse, sufocare sau senzația că alimentele „rămân blocate” în gât. Este întâlnită la persoanele cu boli precum Parkinson, scleroză multiplă sau după un accident vascular cerebral.

Disfagia esofagiană, în schimb, se manifestă prin senzația că mâncarea se oprește sau se blochează în piept. Este cauzată de afecțiuni care îngustează sau afectează motilitatea esofagului, cum ar fi refluxul gastroesofagian, acalazia, stricturile esofagiene sau tumorile.

Disfagia poate apărea dintr-o varietate de motive, în funcție de tipul său. Printre cauzele disfagiei orofaringiene se numără:

• boli neurologice (ex: AVC, Parkinson, scleroză multiplă);
• afecțiuni musculare (ex: distrofie musculară, miastenia gravis);
• leziuni cerebrale sau medulare;
• tumori în zona capului și gâtului;
• diverticulul Zenker (o formațiune la nivelul faringelui).

În cazul disfagiei esofagiene, principalele cauze includ:

• boala de reflux gastroesofagian (BRGE);
• acalazia (sfincterul esofagian inferior nu se relaxează);
• spasmul esofagian difuz;
• stricturi sau tumori esofagiene;
• esofagita eozinofilică;
• sclerodermia.

👉 Vrei să înțelegi mai bine ce este Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) și cum o poți gestiona? Citește articolul și află tot ce trebuie să știi despre cauze, simptome și opțiuni de tratament.

Există și factori suplimentari care pot duce la disfagie, indiferent de localizare. Printre aceștia se numără:

• xerostomia (gura uscată);
• radioterapia în zona capului/gâtului;
• efectele adverse ale unor medicamente;
• ingerarea accidentală a unui corp străin;
• tiroida ectopică mediastinală (foarte rar).

Dacă ai disfagie, este posibil să observi mai multe simptome neplăcute, care afectează procesul de înghițire. Printre cele mai frecvente se numără:

• senzația că alimentele se blochează în gât sau piept după înghițire;
• dificultăți sau efort crescut la înghițirea alimentelor, fie ele solide sau lichide;
• tuse sau sufocare în timpul ori imediat după masă;
• regurgitarea alimentelor sau a lichidelor înapoi în gură;
• salivare excesivă și persistentă;
• durere la înghițire (odinofagie), răgușeală sau modificări ale vocii.

👉 Te confrunți cu o tuse uscată care nu trece și nu îi găsești cauza? Află ce afecțiuni poate semnala și când e cazul să mergi la medic din articolul Tusea seaca.

Alte semne pot include necesitatea de a mesteca mai mult timp, evitarea anumitor alimente sau texturi și pierderea involuntară în greutate. De asemenea, poți experimenta arsuri retrosternale și reflux acid frecvent. În formele mai severe, disfagia poate duce la deshidratare, malnutriție sau chiar pneumonie de aspirație, din cauza pătrunderii alimentelor în plămâni. Dacă aceste simptome persistă, consultul medical este esențial pentru un diagnostic corect și un tratament eficient.

Disfagia poate afecta semnificativ alimentația, hidratarea și calitatea vieții în general. Cu toate acestea, un diagnostic corect și intervenții timpurii pot face diferența. Dacă întâmpini dificultăți la înghițire, este esențial să consulți cât mai curând un medic pentru evaluare și îndrumare.

Pașii următori includ:

• evaluarea medicală detaliată și testele necesare pentru identificarea cauzei;
• determinarea tipului de disfagie (orofaringiană sau esofagiană);
• colaborarea cu specialiști – gastroenterolog, logoped, nutriționist, chirurg – pentru un plan de tratament personalizat.

Pentru a diagnostica disfagia, medicul va începe cu anamneza, o evaluare detaliată a simptomelor și a istoricului medical. Aceasta include o discuție despre tipul dificultăților de înghițire, frecvența lor și alte manifestări asociate. Examinarea fizică se concentrează pe regiunea gâtului, cavitatea bucală, pentru a identifica eventualele cauze evidente.

Pentru o imagine mai clară, se efectuează teste specializate, care evaluează procesul de înghițire:

• videofluoroscopia – implică înghițirea unor alimente cu substanță de contrast, vizualizate cu raze X pentru a urmări mișcarea acestora;
• evaluarea endoscopică a înghițirii – folosește un tub subțire introdus prin cavitatea bucală, care permite observarea directă a structurilor implicate în înghițire. Aceste metode ajută medicul să stabilească un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.

Investigații imagistice

Pentru a completa evaluarea disfagiei, medicul poate recomanda investigații imagistice, care oferă informații suplimentare despre structura esofagului și a zonelor adiacente. Una dintre cele mai frecvente este radiografia cu bariu, în care vei înghiți o soluție specială, iar imaginile obținute vor evidenția eventualele anomalii structurale sau funcționale.

Alte metode de evaluare imagistică avansată includ:

• tomografia computerizată (CT) – oferă secțiuni detaliate ale regiunii gâtului și toracelui, utile pentru detectarea tumorilor sau inflamațiilor;
• rezonanța magnetică (RMN) – furnizează imagini precise ale țesuturilor moi, fiind utilă în cazul suspiciunilor de afecțiuni neurologice sau musculare. Aceste investigații contribuie la stabilirea unui diagnostic complet.

Teste funcționale

Pentru o evaluare funcțională detaliată a esofagului, medicul poate recomanda manometria esofagiană. Această investigație măsoară presiunea și coordonarea contracțiilor musculare ale esofagului în timpul înghițirii, ajutând la identificarea unor tulburări precum acalazia sau spasmul esofagian.

👉 Ai dificultăți frecvente la înghițire și senzația că alimentele rămân blocate în piept? Află mai multe despre posibile cauze și opțiuni de tratament din articolul Acalazia.

Un alt test important este pH-metria esofagiană, care analizează dacă acidul gastric refulează frecvent în esofag. Refluxul acid poate irita mucoasa esofagiană și poate fi o cauză sau un factor agravant al disfagiei. Acest test este esențial, mai ales când se suspectează boala de reflux gastroesofagian (BRGE).

Endoscopia digestivă superioară

Endoscopia digestivă superioară este o investigație esențială în diagnosticarea disfagiei, deoarece oferă o imagine directă a interiorului tractului digestiv superior. Pe lângă diagnostic, endoscopia poate fi folosită și în scop terapeutic, pentru îndepărtarea unor obstacole sau dilatarea esofagului.

Procedura se realizează cu ajutorul unui tub flexibil prevăzut cu o cameră. Cu ajutorul acestuia, medicul poate examina în detaliu esofagul, stomacul și duodenul. Această procedură permite identificarea unor posibile cauze ale disfagiei, precum:

• leziuni sau ulcerații;
• inflamații ale mucoasei (esofagite);
• tumori sau formațiuni anormale.

Tratamentul disfagiei este individualizat, în funcție de cauza exactă a afecțiunii și de severitatea simptomelor. O abordare corectă presupune colaborarea între mai mulți specialiști și poate include:

• modificări alimentare;
• logopedia;
• medicație;
• intervenții medicale și chirurgicale.

În unele cazuri, doar schimbarea dietei și a obiceiurilor alimentare poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. În altele, este necesară o intervenție mai complexă. Iată care sunt principalele direcții de tratament.

Logopedia

Logopedia este una dintre cele mai eficiente metode pentru îmbunătățirea controlului muscular în timpul înghițirii. Aceasta este indicată mai ales în cazurile de disfagie cauzate de afecțiuni neurologice sau musculare. Logopedul te va ghida prin exerciții personalizate pentru întărirea mușchilor implicați și pentru coordonarea mai bună a mișcărilor.

Această terapie poate include:

• exerciții de înghițire și de postură;
• tehnici de respirație coordonată cu înghițirea;
• recomandări pentru poziționarea corectă în timpul meselor.

Tratament medicamentos

Medicamentele sunt utile mai ales atunci când disfagia este legată de afecțiuni digestive sau inflamatorii. Acestea pot ajuta la reducerea simptomelor și la prevenirea complicațiilor. Prescrierea tratamentului se face exclusiv de către medic, în urma unui diagnostic clar.

Tratamentul poate include:

• inhibitori ai secreției de acid gastric (pentru reflux gastroesofagian);
• relaxante musculare (pentru spasm esofagian);
• antiinflamatoare sau antibiotice (pentru infecții sau esofagite).

Proceduri medicale

În anumite situații, este nevoie de intervenții minim invazive pentru a restabili funcția normală a esofagului. Aceste proceduri se efectuează de regulă sub ghidaj endoscopic și pot avea efect imediat asupra simptomelor.

Cele mai utilizate proceduri sunt:

• dilatarea esofagiană, pentru a lărgi zonele îngustate ale esofagului;
• injecțiile cu toxină botulinică, pentru relaxarea mușchilor esofagieni;
• montarea de stenturi esofagiene, în cazurile severe sau în prezența unor tumori.

Intervenții chirurgicale

Când metodele conservatoare nu dau rezultate sau disfagia are cauze structurale grave, se recomandă intervenții chirurgicale. Acestea sunt efectuate de chirurgi specializați și pot rezolva cauzele mecanice ale disfagiei. Operațiile pot necesita recuperare postoperatorie și sprijin logopedic ulterior.

Cele mai frecvente intervenții includ:

• miotomia Heller – indicată în cazul acalaziei;
• fundoplicatura – utilizată în caz de reflux sever;
• rezecția tumorilor esofagiene – în cazurile oncologice.

În cele ce urmează, vom răspunde la cele mai frecvente întrebări despre disfagie.

Ce alimente ar trebui să evit dacă am disfagie?

Evită alimentele uscate, sfărâmicioase, lipicioase sau greu de mestecat. Optează pentru alimente moi, pasate sau lichide.

Cât de importantă este logopedia în tratamentul disfagiei?

Logopedia este esențială pentru a întări mușchii implicați în înghițire și pentru a învăța tehnici de înghițire sigure și eficiente.

Disfagia poate duce la complicații grave?

Da, dacă nu este tratată, disfagia poate duce la malnutriție, deshidratare și pneumonie de aspirație.

Cât de des ar trebui să merg la control dacă am disfagie?

Frecvența controalelor medicale depinde de cauza și severitatea disfagiei. Urmează recomandările medicului tău.

Dacă te confrunți frecvent cu dificultăți la înghițire, nu ignora acest simptom. Disfagia poate semnala afecțiuni serioase, iar un diagnostic corect este esențial pentru un tratament eficient. Consultă un medic specialist pentru investigații amănunțite și soluții personalizate.

Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
 

Surse:

https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/21195-dysphagia-difficulty-swallowin
https://entcet.com/patient-resources/sinuses/what-is-dysphagia-or-difficulty-swallowing/
https://www.nhsinform.scot/illnesses-and-conditions/stomach-liver-and-gastrointestinal-tract/dysphagia-swallowing-problems/
https://www.medicalnewstoday.com/articles/177473