Tahicardia

În mod normal, în repaus, inima bate între 60 și 100 de bătăi pe minut. Dacă ai tahicardie, inima ta bate cu peste 100 de bătăi pe minut, chiar și în repaus. Această accelerare apare atunci când impulsurile electrice care controlează bătăile inimii nu funcționează corect, forțând inima să bată mai repede.

Tipuri de tahicardie

Există mai multe tipuri de tahicardie, clasificate după locul din inimă de unde pornește ritmul accelerat:

Tahicardia sinusală 

Tahicardia sinusală se referă la o creștere fiziologică a frecvenței cardiace, cauzată de o activitate crescută a nodului sinusal, respectiv structura care generează impulsuri electrice regulate în inimă. 

Apare frecvent ca răspuns la efort fizic, stres, febră, durere, anxietate sau consum de cafeină și alcool. În general, nu este periculoasă și nu necesită tratament, însă formele persistente sau însoțite de simptome, precum amețeală, palpitații sau oboseală excesivă, pot necesita investigații medicale.

Tahicardia supraventriculară  (TSV)

Este o formă de ritm cardiac rapid, care își are originea în structurile electrice de deasupra ventriculelor, în special la nivelul atriilor. 

Se manifestă prin episoade bruște de bătăi rapide ale inimii, care pot dura de la câteva secunde, până la câteva ore. Simptomele pot include palpitații, senzație de lipsă de aer, amețeală sau durere toracică. 

TSV apare adesea la persoane tinere și sănătoase, dar poate fi declanșată și de afecțiuni cardiace subiacente. Tratamentul poate include manevre vagale, medicație sau ablație prin cateter.

Fibrilația atrială

Fibrilația atrială este o tulburare frecventă a ritmului cardiac, caracterizată prin bătăi rapide și haotice ale atriilor. Acest fenomen determină un ritm neregulat al contracțiilor ventriculare, ceea ce duce la un puls fluctuant și imprevizibil.. 
Acest ritm neregulat poate duce la o pompare ineficientă a sângelui și crește riscul de formare a cheagurilor de sânge in atrii, ceea ce poate duce la accident vascular cerebral. 

Simptomele includ palpitații, slăbiciune, oboseală, amețeală sau dificultăți de respirație. Fibrilația atrială este mai frecventă la persoanele în vârstă sau cu afecțiuni cardiovasculare. Tratamentul vizează controlul ritmului și prevenirea complicațiilor tromboembolice.

Tahicardia ventriculară

Tahicardia ventriculară este o aritmie potențial gravă, care apare atunci când impulsurile electrice se generează anormal în ventricule. 
Poate duce la scăderea eficienței de pompare a inimii și, în cazuri severe, la stop cardiac. Se manifestă prin bătăi rapide și regulate ale inimii, care pot fi însoțite de amețeală, leșin, durere toracică sau pierderea cunoștinței. 

Acest tip de tahicardie apare, de obicei, în contextul unei boli cardiace structurale, cum ar fi infarctul miocardic. Este considerată o urgență medicală și necesită tratament imediat, care poate include cardioversie electrică, medicație antiaritmică sau implantarea unui defibrilator cardiac.

👉 Știai că, în anumite cazuri, tahicardia poate fi un semnal timpuriu al unui infarct miocardic? Află care sunt simptomele infarctului miocardic, ce cauze poate avea și cum poate fi prevenit riscul unui eveniment cardiac major.

Tahicardia ventriculară poate fi clasificată în funcție de mai mulți parametri, precum durata, morfologia complexelor QRS pe EKG (depolarizare ventriculară sau momentul în care ventriculele se contractă pentru a pompa sânge în artere) și localizarea originii impulsului electric.

1. În funcție de durată și stabilitate:

• Tahicardie ventriculară susținută - are o durată de cel puțin 30 de secunde sau necesită intervenție medicală pentru a fi întreruptă. Este adesea asociată cu risc crescut de complicații;
• Tahicardie ventriculară nesusținută - durează mai puțin de 30 de secunde și tinde să fie recurentă, dar autolimitată.

2. În funcție de morfologie:

• Tahicardie ventriculară monomorfă - caracterizată prin complexe QRS uniforme și regulate pe electrocardiogramă; apare de regulă în formele susținute;
• Tahicardie ventriculară polimorfă - se manifestă prin complexe QRS cu aspect variabil, neregulate; este, în general, de scurtă durată (nesusținută).

3. În funcție de originea impulsului:

• Tahicardie ventriculară cu origine în ventriculul drept - impulsul electric anormal provine din partea dreaptă a inimii;
• Tahicardie ventriculară cu origine în ventriculul stâng - sursa activității electrice anormale se află în ventriculul stâng.

• Palpitații - simți că inima bate prea repede sau prea puternic;
• Amețeli sau leșin - te simți slab și confuz;
• Dificultăți de respirație - simți că nu poți respira adânc;
• Durere în piept - simți o presiune sau disconfort;
• Oboseală - te simți lipsit de energie.

Ca să recunoști tahicardia, fii atent la bătăile rapide ale inimii care durează mai mult de câteva minute, mai ales dacă ai și alte simptome. Poți chiar să-ți măsori pulsul; dacă ai peste 100 de bătăi pe minut în repaus, ar putea fi tahicardie.

Dacă ai aceste simptome, mergi la doctor sau cheama o ambulanta. Semnele de  tahicardie pot arăta că ai o problemă mai gravă cu inima, așa că nu o ignora. Poți merge la doctor cu trimitere de la medicul de familie, la apariția unor simptome sau pentru monitorizarea unei afecțiuni.

Complicațiile tahicardiei

Tahicardia poate duce la o serie de complicații grave dacă nu este tratată corespunzător. Printre cele mai frecvente complicații se numără:

1. Insuficiența cardiacă - tahicardia prelungită poate împiedica inima să se relaxeze suficient între bătăi, ceea ce poate duce la slăbirea mușchiului cardiac și la dezvoltarea insuficienței cardiace;
2. Accident vascular cerebral (AVC) - în anumite tipuri de tahicardie, cum ar fi fibrilația atrială, sângele poate stagna în camerele inimii, formând cheaguri care, ulterior, pot ajunge în creier și provoca un accident vascular cerebral;
3. Stop cardiac - în cazuri extreme, tahicardia severă poate duce la oprirea bruscă a inimii, o urgență medicală care necesită intervenție medicală de urgență;
4. Sincopa (pierdere de cunoștință) - creșterea rapidă a ritmului cardiac poate reduce fluxul de sânge către creier, ducând la amețeli sau pierderea cunoștinței;
5. Arterioscleroza - tahicardia cronică poate contribui la deteriorarea vaselor de sânge, favorizând formarea plăcilor de aterom și, implicit, creșterea riscului de boli cardiovasculare;
6. Disfuncția organelor - o tahicardie severă, care afectează circulația sângelui, poate duce la oxigenarea insuficientă a organelor, ceea ce poate duce la disfuncții organice, mai ales în cazul persoanelor cu alte afecțiuni preexistente. 

Există mai multe tipuri de tahicardie, fiecare având cauze diferite:

1. Tahicardie sinusală

În tahicardia sinusală, ritmul cardiac crește din cauza nodului sinusal, care este stimulatorul natural al inimii. Aceasta poate apărea din cauza:

• Efortului fizic - când faci mișcare;
• Stresului emoțional - când ești îngrijorat sau speriat;
• Anxietății - când te simți neliniștit;
• Febrei - când ai temperatura ridicată;
• Anemiei - când ai lipsa de fier în sânge;
• Hipertiroidismului - când glanda tiroidă produce prea mulți hormoni.

Este important de avut în vedere și tahicardia sinusală inadecvată, care apare fără o cauză evidentă și poate fi considerată o afecțiune patologică. În acest caz, sunt necesare intervenții medicale, cum ar fi medicamente pentru a controla ritmul cardiac sau, în cazuri severe, ablația.

2. Tahicardie supraventriculară

Aceasta include mai multe tipuri de ritm cardiac rapid, care pornesc din atrii (deasupra ventriculelor):

• Tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV) - episoade bruște de ritm rapid cauzate de circuite electrice anormale în inimă;
• Fibrilația atrială - ritm rapid și neregulat al atriilor, des întâlnit la persoanele în vârstă sau cu boli de inimă;
• Flutterul atrial - ritm atrial rapid, dar regulat.

3. Tahicardie ventriculară

Această este o formă gravă de tahicardie, care vine din ventricule. Poate fi cauzată de:

• Boli cardiace ischemice - probleme cu fluxul de sânge la inimă;
• Cardiomiopatii - boli ale mușchiului inimii;
• Tulburări electrolitice - dezechilibre ale mineralelor din sânge;
• Efecte adverse ale unor medicamente (unele antipsihotice, unele antidepresive, unele antibiotice, unele antifungice, antiemetice).

4. Tahicardie paroxistică

Aceasta se caracterizează prin episoade care încep și se opresc brusc. Poate fi supraventriculară sau ventriculară. Factorii care o pot declanșa includ:

• Consumul excesiv de cafea sau alcool;
• Fumatul;
• Oboseală extremă;
• Stresul intens.

Este important să știi ce tip de tahicardie ai și de ce apare, pentru a primi cel mai bun tratament. Doctorul cardiolog te poate ajuta cu un diagnostic corect, folosind electrocardiograma și monitorizarea Holter.

Odată identificat tipul de tahicardie, diagnosticarea precisă este crucială. Secțiunea următoare va detalia metodele utilizate pentru a diagnostica tahicardia, inclusiv electrocardiogramă și alte investigații relevante.

👉 Vrei să înțelegi mai bine cum poți preveni sau gestiona bolile cardiovasculare? Descoperă informații de care ai nevoie pe Poliana.ro, o sursă de încredere, care te ajută să iei decizii informate pentru sănătatea inimii tale.

Pentru a diagnostica tahicardia, doctorul va face mai multe investigații ca să afle ce tip de tahicardie ai și de ce apare. Acestea sunt principalele metode de diagnostic:

Electrocardiogramă (EKG)

EKG-ul este cea mai importantă investigație pentru tahicardie. Înregistrează activitatea electrică a inimii și poate arăta:

• Tahicardie sinusală - ritm regulat, cu frecvența peste 100 de bătăi pe minut;
• Tahicardie supraventriculară - unde P anormale (nu se văd deloc, pentru că sunt mascate) sau absente (atunci când impulsul electric pornește din afara nodului sinusal). Undele P se referă la activitatea electrică a atriilor;
• Tahicardie ventriculară - complexe QRS largi, regulate.

Monitorizare Holter

Aparatul Holter înregistrează activitatea inimii timp de 24-48 de ore. Este util pentru a vedea dacă ai episoade de tahicardie care nu apar tot timpul.

Test de efort

Acest test verifică ritmul cardiac în timpul efortului fizic. Poate arăta dacă ai tahicardie sinusală exagerată sau dacă efortul declanșează alte tipuri de aritmii.

Studiu electrofiziologic

Aceasta este o procedură mai complexă, care ajută la găsirea exactă a zonei din inimă care provoacă tahicardia. Este importantă pentru a planifica o ablație prin cateter.

Investigații suplimentare

• Ecocardiografia - verifică structura și funcția inimii;
• Analize de sânge - pot arăta dacă ai dezechilibre electrolitice sau probleme cu tiroidă;
• Radiografie toracică - ajută la depistarea problemelor pulmonare.

Un diagnostic corect este foarte important pentru a primi tratamentul potrivit și pentru a fi monitorizat pe termen lung. În continuare, vom explora opțiunile de tratament pentru tahicardie disponibile, de la medicamente, la intervenții complexe. 

👉 Te-ai întrebat vreodată cât de sănătoasă este inima ta? O evaluare cardiologica la momentul potrivit poate face diferența între prevenție și complicații. 

Tratamentul tahicardiei depinde de tipul și cât de gravă este afecțiunea. Doctorul poate recomanda mai multe variante:

Medicamente pentru tahicardie

De obicei, medicamentele sunt prima opțiune de tratament. Acestea pot include:

• Betablocante - scad ritmul cardiac și tensiunea arterială;
• Blocante ale canalelor de calciu - încetinesc impulsurile electrice în inimă;
• Antiaritmice - ajută la restabilirea ritmului normal al inimii;
• Anticoagulante - previn formarea cheagurilor de sânge, mai ales în cazul fibrilației atriale.

Tratament tahicardie sinusală

Dacă ai tahicardie sinusală, tratamentul tahicardiei include:

• Tratarea cauzei (de exemplu, anemie sau hipertiroidism);
• Schimbarea stilului de viață - reducerea stresului, limitarea consumului de cafea;
• Beta-blocante - în cazuri severe sau persistente.
• Tratament tahicardie paroxistică supraventriculară (TPSV)

Pentru TPSV, opțiunile de tratament sunt:

• Manevre vagale - tehnici simple pentru a opri episoadele acute;
• Medicamente intravenoase - administrate în urgență (de exemplu, adenozină);
• Ablația prin cateter - o procedură minim invazivă, cu șanse mari de succes.

Tratament tahicardie ventriculară

Tahicardia ventriculară este periculoasă și necesită de obicei:

• Cardioversie electrică - un șoc electric pentru a restabili ritmul normal;
• Medicamente antiaritmice intravenoase;
• Implantarea unui defibrilator cardiac - în cazurile severe, aparatul monitorizează și corectează ritmurile periculoase;
• Ablația prin cateter - pentru a elimina zona din inimă care provoacă aritmia.

Intervenții avansate

Dacă medicamentele nu funcționează, se pot recomanda:

• Ablația prin radiofrecvență - distruge țesutul cardiac anormal care cauzează aritmia;
• Implantarea unui stimulator cardiac (pacemaker) - controlează ritmul cardiac;
• Defibrilator cardiac implantabil - monitorizează și corectează ritmurile periculoase.

Doctorul cardiolog va alege cel mai bun tratament pentru tine, în funcție de tipul de tahicardie, cât de des ai episoade și de starea ta generală de sănătate. Un plan de tratament personalizat este foarte important pentru a ține tahicardia sub control. 

Pe lângă tratament, prevenirea episoadelor de tahicardie este esențială. În secțiunea următoare, vom oferi sfaturi practice, pentru a reduce riscul de apariție a tahicardiei și pentru a menține o inimă sănătoasă. 

În sarcină, organismul suferă numeroase schimbări fiziologice, inclusiv creșterea volumului de sânge și modificări hormonale semnificative. Aceste transformări pot influența ritmul cardiac. Printre cauzele frecvente ale tahicardiei în sarcină se numără:

• Creșterea necesarului de oxigen pentru mamă și făt;
• Modificările hormonale, în special creșterea nivelului de progesteron;
• Anemia (scăderea nivelului de hemoglobină);
• Hipotensiunea sau scăderea tensiunii arteriale;
• Stresul emoțional sau anxietatea;
• Activitatea fizică intensă sau efortul moderat;
• Deshidratarea;
• Afecțiuni tiroidiene (hipertiroidism);
• Infecții sau febră;
• Consumul de cafeină în exces.

Când este necesar un consult medical?

O frecvență cardiacă ușor crescută este normală în sarcină, mai ales în al doilea și al treilea trimestru. Totuși, este recomandat să se solicite un consult medical dacă:

• Ritmul cardiac depășește în mod constant 110–120 bătăi/minut în repaus;
• Apar simptome deranjante sau îngrijorătoare;
• Există antecedente personale de afecțiuni cardiace;
• Tahicardia apare brusc, este severă sau nu se ameliorează în repaus.

Pentru a preveni tahicardia, trebuie să ai grijă de stilul tău de viață și să mergi regulat la doctor. Iată câteva sfaturi:

Modificări ale stilului de viață

• Limitează consumul de cafea, alcool și țigări;
• Fă exerciții fizice moderate, cu acordul medicului;
• Mănâncă sănătos, legume, fructe și cereale integrale;
• Învață să gestionezi stresul prin yoga sau meditație;
• Dormi suficient, 7-9 ore pe noapte.

Monitorizarea și controlul afecțiunilor preexistente

Unele boli pot crește riscul de tahicardie. Este important să:

• Controlezi tensiunea arterială și colesterolul;
• Ții sub control diabetul, dacă ai această boală;
• Tratezi imediat orice infecție sau problemă cu tiroidă;
• Monitorizezi atent tahicardia dacă ești însărcinată.

Evitarea factorilor declanșatori

Trebuie să știi ce anume îți provoacă episoadele de tahicardie și să eviți acei factori:

• Redu stresul și evită situațiile care te neliniștesc;
• Evită schimbările bruște de temperatură;
• Ai grijă la medicamentele pe care le iei, unele pot afecta ritmul cardiac;
• Mănâncă mai puține alimente procesate și cu mult sodiu.

Prevenția la copii și adolescenți

Dacă ai copii, trebuie să:

• Limitezi consumul de băuturi energizante și dulciuri;
• Încurajezi activitatea fizică regulată;
• Te asiguri că dorm suficient;
• Ai grijă la stresul de la școală.

Aceste sfaturi pot reduce riscul de tahicardie, dar nu garantează că nu vei avea episoade. Mergi regulat la doctor și urmează tratamentul prescris. 

Tahicardia poate ridica multe semne de întrebare, mai ales când apare brusc sau fără o cauză evidentă. Mai jos, sunt răspunsuri clare și documentate la cele mai comune nelămuriri legate de această afecțiune, pentru a ajuta la înțelegerea mai bună a simptomelor, cauzelor și opțiunilor de tratament disponibile.

Tahicardia poate apărea și în timpul somnului?

Da, tahicardia poate apărea și în timpul somnului, deși acest lucru nu este foarte frecvent. Tahicardia nocturnă se poate manifesta prin bătăi rapide ale inimii, chiar și atunci când o persoană este relaxată sau doarme. 

Care este diferența dintre tahicardie și palpitații?

Tahicardia și palpitațiile sunt ambele asociate cu ritmul cardiac, dar se diferențiază prin modul în care sunt percepute și măsurate. 
Tahicardia este o creștere obiectivă și măsurabilă a ritmului cardiac, de obicei peste 100 de bătăi pe minut, și poate fi cauzată de o varietate de factori fiziologici sau patologici, cum ar fi stresul, exercițiile fizice intense sau afecțiuni cardiace. 

În schimb, palpitațiile sunt senzațiile subiective, în care persoana simte bătăile rapide, puternice sau neregulate ale inimii, dar fără a fi neapărat asociate cu un ritm cardiac crescut sau neregulat în mod obiectiv.

În timp ce tahicardia poate fi un semn de problemă cardiacă mai gravă și poate necesita tratament medical, palpitațiile sunt adesea mai benigne și pot apărea din motive temporare, cum ar fi stresul sau consumul de cofeină.

Tahicardia poate fi declanșată de stres sau anxietate?

Da, stresul și anxietatea sunt factori care pot declanșa tahicardia. Când o persoană se află într-o stare de stres sau anxietate, corpul său activează sistemul nervos simpatic, care este responsabil pentru răspunsul „luptă sau fugi”. Aceasta duce la eliberarea unor hormoni de stres, cum ar fi adrenalina, care au ca efect creșterea ritmului cardiac. Astfel, ritmul cardiac poate depăși 100 de bătăi pe minut (bpm), ceea ce reprezintă tahicardie.

De asemenea, în perioadele de anxietate severă, ritmul cardiac poate deveni neregulat și pot apărea bătăi cardiace rapide sau puternice, care sunt resimțite de persoană ca palpitații. Acestea sunt adesea temporare și se opresc odată ce anxietatea sau stresul scad.

Ce alimente sau băuturi ar trebui evitate în cazul tahicardiei?

În cazul tahicardiei, anumite alimente și băuturi pot agrava simptomele sau pot crește riscul de episoade de tahicardie. Iată câteva dintre cele mai importante:

• Cafeaua și băuturile cofeinizate - cafeina este un stimulent care poate accelera ritmul cardiac, astfel că persoanele cu tahicardie ar trebui să evite cafeaua, ceaiurile energizante, băuturile răcoritoare cu cofeină și alte produse care conțin cofeină.
• Alcoolul - consumul excesiv de alcool poate influența negativ ritmul cardiac, declanșând tahicardie sau aritmii. De asemenea, alcoolul poate interfera cu echilibrul electrolitic al organismului și poate afecta funcționarea normală a inimii.
• Băuturile energizante - acestea conțin, de obicei, cafeină și alți stimulenți care pot accelera bătăile inimii și pot induce un ritm cardiac rapid.
• Mâncăruri bogate în sodiu - excesul de sare poate duce la creșterea tensiunii arteriale, ceea ce pune o presiune suplimentară pe inimă și poate declanșa tahicardie. Alimentele ultraprocesate, conservate, fast-food-ul și produsele sărate ar trebui consumate cu moderație.
• Alimentele foarte grase sau prăjite - alimentele bogate în grăsimi saturate pot contribui la formarea plăcilor de colesterol în artere, crescând riscul de boli cardiace și afectând ritmul cardiac. De asemenea, o dietă nesănătoasă poate influența negativ sănătatea cardiovasculară în general.
• Zahărul și produsele bogate în carbohidrați rafinați - consumul excesiv de zahăr și carbohidrați rafinați poate duce la fluctuații ale nivelului de zahăr din sânge, ceea ce poate afecta ritmul cardiac, mai ales în cazul persoanelor cu diabet sau alte probleme metabolice.
• Alimentele condimentate sau foarte picante - acestea pot stimula sistemul nervos simpatic și pot duce la o creștere a ritmului cardiac, în special în cazul persoanelor care sunt sensibile.

Tahicardia este moștenită genetic?

Tahicardia poate fi influențată parțial de factori genetici, dar nu este neapărat o afecțiune moștenită direct. Cu toate acestea, există unele forme de tahicardie care pot fi legate de predispoziții genetice, în special atunci când sunt implicate anomalii ale structurii inimii.

Ce diferențiază tahicardia sinusală de un puls crescut după efort?

Tahicardia sinusală și pulsul crescut după efort sunt ambele asociate cu o frecvență cardiacă ridicată, dar se diferențiază semnificativ în ceea ce privește cauzele și contextul în care apar. În cazul tahicardiei sinusale, ritmul cardiac crescut apare chiar și în repaus, fiind un răspuns la factori precum febra, stresul, anemia sau alte afecțiuni. Aceasta este caracterizată de un ritm regulat și este adesea un semn al unei condiții medicale sau al unui factor extern, cum ar fi stresul emoțional sau administrarea de medicamente.

Pe de altă parte, pulsul crescut după efort este o reacție complet naturală a organismului la activitatea fizică intensă. După ce corpul a depus un efort considerabil, ritmul cardiac crește pentru a furniza oxigen suplimentar mușchilor.

Acest puls se normalizează rapid după oprirea activității fizice și nu este asociat cu o tulburare cardiacă.

Cât de des ar trebui monitorizat ritmul cardiac în cazul unui diagnostic de tahicardie?

Frecvența monitorizării ritmului cardiac în cazul unui diagnostic de tahicardie depinde de tipul și severitatea afecțiunii, dar și de recomandările medicului curant. În general, pentru persoanele diagnosticate cu tahicardie, monitorizarea regulată este importantă pentru a urmări eficiența tratamentului și pentru a preveni eventualele complicații.

În cazuri ușoare de tahicardie sinusală, care sunt adesea temporare și cauzate de factori precum stresul sau exercițiile fizice, monitorizarea zilnică poate să nu fie necesară. Totuși, persoanele afectate ar trebui să își măsoare ritmul cardiac în momentele în care simt simptome (palpitații, oboseală sau amețeli) sau dacă apar episoade de tahicardie;

Pentru tahicardia supraventriculară sau paroxistică, care poate duce la episoade bruște de ritm cardiac rapid, monitorizarea mai frecventă poate fi necesară, de obicei zilnic sau chiar continuu, folosind dispozitive de monitorizare Holter sau electrocardiografii de uz casnic;

În cazurile mai grave, cum ar fi tahicardia ventriculară, care poate pune viața în pericol, ritmul cardiac poate necesita monitorizare continuă, de obicei în spital sau printr-un defibrilator implantabil care monitorizează și corectează ritmul cardiac în timp real.

Tahicardia se vindecă?

Tahicardia nu este o afecțiune unică, ci un simptom al unei probleme cardiace sau sistemice, iar posibilitatea de vindecare depinde de tipul tahicardiei, cauzele care o determină și starea generală de sănătate a pacientului. 

În unele cazuri, cum ar fi tahicardia cauzată de stres, anxietate, dezechilibre hormonale sau consum excesiv de cafeină, ritmul cardiac revine la normal odată cu eliminarea factorului declanșator, fără a fi necesar un tratament complex. 

Alteori, în formele mai severe sau în prezența unei afecțiuni cardiace subiacente, tahicardia necesită tratament medicamentos, intervenții, precum ablația prin radiofrecvență, sau chiar implantarea unui dispozitiv, precum un defibrilator cardiac. Cu un diagnostic corect și un plan terapeutic bine stabilit, tahicardia poate fi controlată eficient. 

Ce înseamnă tahicardie ventriculară fără puls?

Tahicardia ventriculară fără puls este o urgență medicală gravă, care apare atunci când inima are un ritm foarte rapid, provenit din ventriculi, dar nu mai pompează sângele eficient, deci nu există puls detectabil. Cu alte cuvinte, inima continuă să genereze impulsuri electrice rapide, dar contracțiile nu mai sunt eficiente și nu produc un debit cardiac util – ceea ce înseamnă că fluxul de sânge către organe este absent.

Această formă de tahicardie este considerată o formă de stop cardiac, iar pacientul se află în moarte clinică dacă nu se intervine imediat. Din acest motiv, resuscitarea cardio-respiratorie (RCR) trebuie începută de urgență, urmată de defibrilare electrică cât mai rapidă posibil, pentru a restabili un ritm cardiac eficient.

Tahicardia sinusală este periculoasă?

Tahicardia sinusală, în majoritatea cazurilor, nu este periculoasă și reprezintă un răspuns fiziologic normal al organismului la diverse stimuli. Apare atunci când nodul sinusal, „pacemakerul” natural al inimii, generează impulsuri mai rapid decât de obicei, determinând o frecvență cardiacă crescută, de obicei între 100 și 150 de bătăi pe minut.

Ce particularități are tahicardia la copii?

Tahicardia reprezintă o creștere anormală a frecvenței cardiace, iar la copii, această afecțiune are anumite particularități care diferă față de adulți, atât în ceea ce privește cauzele, cât și manifestările și abordarea terapeutică. 

Ritmul cardiac normal la copii variază în funcție de vârstă, iar ceea ce este considerat tahicardie trebuie interpretat în acest context. Iată care este frecvența cardiacă la copii, în funcție de vârstă:

• Nou-născuți - 100-160 bătăi/minut;
• Sugari (1-12 luni): 100-150 bătăi/minut;
• Copii mici (1-3 ani): 90-140 bătăi/minut;
• Copii preșcolari (4-5 ani): 80-120 bătăi/minut;
• Copii mai mari (6-12 ani): 70-110 bătăi/minut;
• Adolescenți - 60-100 bătăi/minut.

Ținând cont de aceste valori, tahicardia la copii poate avea următoarele cauze:

• Tahicardie fiziologică - declanșată de febră, efort fizic, anxietate, plâns intens, durere sau deshidratare;
• Unele afecțiuni medicale - anemie, hipertiroidism, infecții sistemice, insuficiență cardiacă;
• Tahiaritmii - tulburări de ritm cardiac, cum ar fi tahicardia supraventriculară (TSV), sindromul Wolff-Parkinson-White sau flutterul atrial;
• Medicamente sau substanțe stimulante - de exemplu, decongestionante nazale, cafeină sau anumite medicamente utilizate în tratamentul astmului.

Poți recunoaște tahicardia la copii prin simptome precum:

• Alimentație deficitară;
• Iritabilitate sau agitație;
• Paloare;
• Somnolență sau letargie;
• Episoade de pierdere a conștienței (în cazuri severe).

La copiii mai mari, pot apărea:

• Palpitații (senzația de bătăi rapide ale inimii);
• Amețeli;
• Durere toracică;
• Respirație accelerată;
• Stare de slăbiciune.

Tahicardia este o afecțiune care poate afecta semnificativ sănătatea inimii și a sistemului circulator, având diverse cauze, de la factori de mediu, până la condiții medicale grave. Identificarea corectă a simptomelor și diagnosticarea promptă sunt esențiale pentru prevenirea riscurilor asociate cu un ritm cardiac accelerat.

Tratamentul tahicardiei poate include schimbări în stilul de viață, medicamente sau, în cazuri mai severe, intervenții chirurgicale. Este important ca persoanele afectate să colaboreze îndeaproape cu medicul cardiolog, pentru a gestiona eficient această afecțiune și pentru a preveni apariția complicațiilor pe termen lung. 

Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Programează o vizită la un medic specialist pentru diagnostic și tratament.

Bibliografie

Tachycardia: Fast Heart Rate, https://www.heart.org/en/health-topics/arrhythmia/about-arrhythmia/tachycardia--fast-heart-rate
Tachycardia, https://www.healthdirect.gov.au/tachycardia
Gopinathannair, R., & Olshansky, B. (2015). Management of tachycardia. F1000prime reports, 7, 60. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4447058/
Link, M. S. (2012). Evaluation and Initial Treatment of Supraventricular Tachycardia. New England Journal of Medicine, 367(15), 1438–1448. https://www.nejm.org/doi/10.1056/NEJMcp1111259, accesat pe 15 mai 2025.
Roberts-Thomson, K. C., Kistler, P. M., et al. (2005). Atrial Tachycardia: Mechanisms, Diagnosis, and Management. Current Problems in Cardiology, 30(10), 529–573. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0146280605000952
Nasir, M., Sturts, A., & Sturts, A. (2023). Common Types of Supraventricular Tachycardia: Diagnosis and Management. American family physician, 107(6), 631–641. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37327167/