Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

HPV - Papilomavirusul uman

Ce este Papilomavirusul uman

Papilomavirusul uman (HPV) este o familie de virusuri ale căror infecţii determină modificări ale ţesuturilor de la nivelul membrelor superioare şi inferioare, corzilor vocale, gurii şi organelor genitale.

Până acum au fost identificate aproximativ 100 de tipuri de HPV, fiecare tip infectând o anumită parte a corpului şi determinând două tipuri de modificări ale ţesuturilor: condiloame (negi) şi displazii  (leziuni precanceroase).

Transmiterea se face prin contact direct şi de la mamă la făt.

Forme şi boli ale infecţiei cu HPV

Negi:

  • Negi comuni (obişnuiţi) HPV 2, 7
  • Negi plantari (în talpă)  HPV 1, 2, 4, 63
  • Negi plaţi HPV 3, 10
  • Negi anogenitali HPV 6, 11, 42, 44 și alții

Cancere genitale:

  • HPV cu risc înalt: HPV 16, 18, 31, 45
  • Alte riscuri: HPV 33, 35, 39, 51, 52, 56, 58, 59
  • Probabil de risc înalt: HPV 26, 53, 66, 68, 73, 82
  • Mai mult de 15 forme de epidermodisplazii veruciforme
  • Hiperplazii focalizate pe epiteliu (oral) HPV13, 32
  • Papiloame orale HPV 6, 7, 11, 16, 32
  • Cancer oro-faringeal HPV 16
  • Papilomatoza laringeală HPV 6, 11

HPV şi bolile genitale

Unele  modificări ale ţesuturilor determinate de anumite genotipuri cu risc înalt HPV se pot transforma în cancere ale organelor genitale feminine. Diagnosticarea precoce şi aplicarea unui tratamentul adecvat pot preveni aparitia cancerului.

Zonele genitale expuse infecţiei cu HPV sunt: colul uterin (cervixul), vaginul, labiile vaginului, orificiul urinar si anusul. Depistarea modificărilor de ţesut se face prin examinarea directă a vulvei şi vaginului şi prin examenul Babeş- Papanicolau.

Efecte ale infecţeie HPV la nivel genital

Unele tipuri de papilomavirus uman (HPV) determină vegetaţiile veneriene ale pielii sau mucoaselor genitale. Acestea pot fi leziuni plate endocervicale sau anale care sunt precanceroase.

Condiloamele (negii genitali) sunt nişte tumori localizate cel mai frecvent la exteriorul vulvei şi sunt asemănătoare negilor. De obicei, nu sunt dureroase, dar pot determina prurit (mâncărimi), arsuri sau sângerări uşoare. Mai pot fi localizate, în jurul uretrei sau anusului. Cele din interiorul vaginului sau de pe cervix, de obicei sunt plate şi sunt descoperite prin intermediul examenului de screening Babeş-Papanicolau.

Există multiple tratamente chiar foarte eficiente care accelerează vindecarea. De obicei ele se vindecă fără tratament la pacienţii cu un sistem imunitar puternic, dar pot persista şi se pot transmite la pacienţii cu imunitate  redusă. Genotipurile 6 şi 11 sunt răspunzătoare de răspândirea a 90% dintre infecţiile cu veruci în zonele genitale. Cu sau fără tratament, HPV rămâne cantonat în organismul uman, astfel că verucile pot reapărea.

Displaziile sunt formate din celule anormale la nivelul pielii. Displazia este o structură precanceroasă care se poate transforma în cancer după mai mulţi ani dacă nu este tratată. Se poate vindeca prin tratatment anulând posibilitatea transformării în cancer. Depistarea se face prin examenul Papanicolau sau prin biopsie (prelevarea şi examinarea unei părţi de ţesut). Evaluarea se face cu ajutorul colposcopiei, dar diagnosticul final este pus prin biopsie. Este localizată cel mai frecvent la nivelul colului uterin, dar poate să apară, de asemenea, la nivelul vaginului şi vulvei.

Mecanismul de acţionare a virusului HPV

Virusul se transmite prin contact direct, fie în cursul actului sexual, fie la atingerea pielii din regiunea genitală contaminată. Se produce astfel infectarea colului uterin sau a tegumentului din zona genitală externă. Se poate considera ca orice persoană activă sexual este expusă riscului de infectare iar prezervativele protejează doar parţial.

Comunitatea medicală de specialitate consideră ca până la 3 sferturi dintre femeile active sexual se pot infecta la un moment dat cu HPV însă infecţia va fi învinsă de sistemul imunitar în 2-3 ani.

Putem concluziona ca prezenţa infecţie cu Papiloma Virusul Uman nu înseamnă neapărat ca va apărea cancerul cervical. Doar anumite tipuri virale pot să reziste în timp şi să ducă la cancerul de col uterin. De aceea genotiparea HPV este importantă.

Virusul infectează celulele, acestea se transformă mai întâi în celule anormale (displazii) şi ulterior vor deveni maligne. De obicei acest process nu prezintă niciun fel de simptom în faza incipientă iar cancere cervicale se dezvoltă lent, în 10 până la 40 de ani, rareori în 2 ani.

Doar aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc înalt dezvoltă infecţii persistente. Acestea au riscul cel mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin.

Mai mult de 40% din infecţiile HPV sunt infecţii multiple, cu două sau mai multe tipuri de HPV. Efectul acestei co-infecţii este creşterea mutaţiilor precanceroase sau accelerarea progresiei spre cancer şi indică o apărare imunitară deficitară.

Până nu demult singura modalitate de depistare a anomaliilor care sugerează riscul de cancer cervical a fost testul Babeş-Papanicolau. În cazul constatării unor anomalii apare indicaţia de a afectua textul HPV pentru a depista genotipurile şi dacă printre ele sunt şi cele care provoacă cancer la nivelul genital.

Marele pericol: cancerele genitale

Cele mai periculoase sunt genotipurile HPV de risc înalt (high risk : 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73, 82). Infecţia cu acestea duce în final la apariţia cancerelor.
Cancerul de col uterineste al treilea cel mai frecvent cancer feminin la nivel mondial şi al doilea în Uniunea Europeană după cancerul de sân. Acest tip de cancer poate fi provocat de infecţiie cu HPV sau de un carcinom. Vârsta medie la care apare e în jur de 50 de ani însă au existat şi cazuri de apariţie şi la 20 de ani. Sunt mai expuse riscului de infectare cu genotipurile HPV de risc înalt femeile cu debut timpuriu al vieţii sexuale, cele active sexual cu mai mulţi parteneri fie concomitent sau fie în diferite perioade ale vieţii, sau ai căror parteneri au întreţinut relaţii sexuale cu o persoană infectată sau cu cancer de col. Fumatul şi imunodeficienţa sunt consideraţi factori predispozanţi.

Această formă de cancer este de cele mai multe ori cauzată de infecţia cu papilomavirusul uman (HPV) tip 16, 18, 31, 33, 35 sau 39. La nivel global, tipurile de HPV 16 şi 18 împreună sunt responsabile de peste 70% din toate cazurile de cancer de col uterin.

Diagnosticul se pune în evidenţă prin testul de screening Babeş-Papanicolau şi prin biopsie. Stadializarea clinică se face pe bază de biopsie, examen clinic, investigaţii endoscopice şi examinări imagistice şi de medicină nucleară (radiografie pulmonară, CT- tomografie computerizată, RMN-rezonanţă magnetică nucleară, cistoscopie, sigmoidoscopie şi urografie). Tratamentul de obicei este rezecţia chirurgicală, radioterapie şi chimioterapie. În cazul metastazelor multiple tratamentul este în primul rând chimioterapic. Intervenţiile chirurgicale şi chimioterapia sunt disponibile în cadrul rețelei private de sănătate REGINA MARIA.

Un alt cancer produs de infecţia cu HPV este cancerul vaginal care apare cel mai des la femeile de peste 60 de ani. Semnul de avertizare este apariţia unor sângerări anormale. Biopsia va stabili diagnosticul. Stadializarea se face pe bază de examen clinic, endoscopic  şi imagistic (radiografii, CT - tomografie computerizată). Tratamentul pentru majoritatea carcinoamelor mici, localizate este histerectomia, vaginectomia şi excizia adenopatiilor, intervenţii disponibile în cadrul rețelei private de sănătate REGINA MARIA.

Testul pentru HPV

Testul pentru HPV se face pentru a depista infecţia cu HPV si pentru a determina genotipul de HPV cu care este infectată pacienta.

La REGINA MARIA determinăm un număr foarte mare de genotipuri de HPV răspunzătoare de infecţii la nivelul genital şi anal, genotipuri de risc scăzut (low risk: 6, 11, 40, 43, 44,54, 70) şi genotipurile HPV de risc înalt (high risk : 16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73, 82). Pe lângă acestea, mai există genotipuri HPV încă neclasificabile 69/71, 74 şi prezenţa de HPV netipabil (altul decât cele determinate şi enumerate mai sus ). Prezenta genotipurilor de high risk arată că pacienta riscă să dezvolte un cancer de col uterin iar genotipurile low risk riscul de a face o condilomatoză genitală.

Mai multe despre cum se efectueză testul HPV

Nu uita!

  • Screeningul poate preveni afecţiunile, simplifică tratamentul medicamentos sau chirurgical ducând la costuri reduse pe termen lung şi la menţinerea confortului psihic al pacientei.
  • La consultul ginecolocig anual, cere şi un test HPV.
  • Testul HPV nu este utilizat de rutină pentru diagnosticarea verucilor genitale. Este folosit pentru a evalua dacă rezultatul anormal al testului Papanicolau este determinat de unul dintre tipurile cu risc cancerigen înalt de HPV (16, 18, 26, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73, 82)
  • Femeilor fără infecţie HPV le este indicat un examen Papanicolau anual sau la 3 ani în funcţie de recomandările ginecologului. Testul va putea pune în evidenţă modificări ce ulterior vor fi analizate prin testarea şi genotiparea HPV.
  • Pacienta depistată cu infecţie HPV în stadiu incipient se va prezenta la ginecolog la fiecare 6 luni pentru consult, colposcopie şi test Papanicolau iar atunci când e cazul şi biopsie.

 

Bibliografie:
http://www.who.int
WHO  (World Health Organization): Human Papillomavirus and Related Cancers. Summary Report Update. January 29, 2010. ROMANIA, ÓWHO/ICO Information Centre on HPV and Cervical Cancer/HPV Information Centre/2010)
http://www.roche.ro/portal/roche_romania/virusul_papilloma_uman
Manualul Merck 2011, ediţia a VIII a, Editura ALL
Larousse - Dicţionar de Medicină, Editura Polirom
www.eurogin.com