Cum arată o zi din viața unui chirurg de excelență?

https://youtu.be/i7gBsr1CbD8
Urmărește povestea profesorului Dr. Cătălin Copăescu
„Poți oferi excelență doar dacă te evaluezi cu sinceritate”

De 10 ani, la Ponderas Academic Hospital se face medicina care ar trebui să fie standardul azi. Căci de ce te-ai trata ca acum 50 de ani, cu bisturiul și foarfecele, când ai în buzunar smartphone?

Acum 10 ani, reperele noastre erau în străinătate

La aniversarea a 10 ani de la crearea Ponderas Academic Hospital fondatorul, Prof. Dr. Cătălin Copăescu, vorbește despre valorile care au făcut din echipa sa un reper pentru spitale din România și nu numai. Totul începe de la principiile chirurgiei de azi și se construiește în jurul noțiunii că la Ponderas se tratează pacienți, nu boli.

Obiectivele chirurgiei moderne

„Obiectivele chirurgiei moderne”, spune Prof. Dr. Copăescu, „sunt să realizăm un tratament conservator, oncologic fără compromis, funcțional din punct de vedere al recuperării și fără impact asupra calității și speranței de viață a pacientului”. Asta înseamnă că fiecare etapă a traseului pacientului e bine stabilită și se derulează sub principiile de excelență ale spitalului.

Protocolul de tratament diferă la fiecare pacient în parte

Primul pas, când un pacient intră în spital, e să treacă printr-un plan de investigații personalizat. „Pentru o hernie – o ruptură de mușchi a peretelui abdominal – teoretic e simplu, e nevoie de o operație”, spune Prof. Dr. Copăescu, „În realitate însă, întreg organismul participă la acest proces”. Investigațiile pot arăta alte afecțiuni, sensibilități la anumite tipuri de substanțe, riscul de infecție – toate, informații care dictează protocolul de tratament, care diferă la fiecare pacient în parte.

„Protocolul nu este un ordin pe care trebuie să-l urmeze pacientul”,

Pentru o problemă oncologică, de exemplu, se creează un tumor board, o echipă interdisciplinară formată din oncolog, chirurg, gastroenterolog, radiolog, chimioterapeut, anestezist, nutriționist,  psiholog și orice altă specialitate implicată în tratamentul pacientului.
Dar „protocolul nu este un ordin pe care trebuie să-l urmeze pacientul”, spune Prof. Dr. Copăescu. Este o serie de recomandări și opțiuni dintre care pacientul poate alege, informat, ce își dorește să facă, și asta previne riscul de a nu-și asuma tratamentul.

Ajuns în sala de operații, pacientul are impresia că e pe puntea unei nave spațiale

Robotul chirurgical cu patru brațe care se mișcă în aer, computerele, ecranele, toată tehnologia care ajută echipa de medici pot părea pentru unii liniștitoare, iar pentru alții – intimidante. Unora le e teamă de robot. „E o temere care este legată de autonomia tehnologiei actuale”, spune Prof. Dr. Copăescu. „Dar nu suntem acolo. Tot medicul e cel care ia deciziile. Robotul este o super-tehnologie care ne ajută să fim mai buni pentru pacienții noștri, dar nu face nimic singur.”

Tehnologia nu este suficientă

Chirurgia minim-invazivă nu seamănă deloc cu ce știu cei mai mulți oameni despre „operații”. Chirurgul folosește breșe foarte mici, adică nu taie mușchi. După o astfel de intervenție, pacientul poate și să mănânce, și să bea cafea, și să facă duș în aceeași zi. Este o experiență post-operatorie complet diferită. Dar tehnologia nu este suficientă.
Fără chirurgi bine pregătiți, care se antrenează continuu, și fără un sistem care își reevaluează constant toate procesele, tehnologia e doar un aparat într-o încăpere, crede Prof. Dr. Copăescu.

Ce evaluează un centru de excelență în chirurgie?

Excelența, așa cum și-a asumat-o Ponderas Academic Hospital, nu poate exista fără sinceritate. „Ce evaluează un centru de excelență în chirurgie? Nu succesul. Poate o să fiți surprinși, dar într-un centru de excelență nu asta numărăm. Ci cazurile care ne-au pus la încercare, care sunt imprevizibile și care ar trebui să upgradeze nivelul de control al imprevizibilului.”

Azi, spitalul este reper pentru alte spitale din străinătate

La începuturile activității spitalului, acum 10 ani, obiectivul Prof. Dr. Copăescu era să poată trata cât mai mulți pacienți în România, dar la alte standarde decât ce vedea în jur. „Reperele noastre erau în străinătate”, spune azi, pentru că doar așa credea că îi poate convinge atât pe pacienți, cât și pe medici, să aleagă România. Azi, spitalul este reper pentru alte spitale din străinătate. Și crește în continuare, cu ochii la ce urmează: „Nu cred că există o limită de plafonare, dar visăm să avem toate specialitățile la nivelul de excelență pe care îl poate oferi medicina în viitor.”