Alege sectiunea

EDU.REGINAMARIA.RO

Variola maimutei: o noua amenintare pentru sanatate?

Articol de Cornelia Paraschiv Senior Medical Editor
Europa se confrunta cu cel mai mare focar de variola maimutelor identificat pana in prezent pe continent, dupa ce numeroase cazuri au continuat sa apara luna aceasta in Marea Britanie, Spania si Portugalia, alertand oficialitatile cu privire la posibila extindere a transmiterii bolii.

Canada si Statele Unite au raportat, de asemenea, primele investigatii asupra unor cazuri suspecte in zona Montreal si Massachusets.

Actualizare 16 iunie 2022: Romania raporteaza primele 3 cazuri de variola maimutei, iar la nivel mondial boala se extinde galopant

  • Desi primul caz de variola maimutei din afara focarelor endemice, a fost diagnosticat cu doar o luna si jumatate in urma (4 mai), Marea Britanie conduce in topul celor 34 de tari care au raportat de atunci infectari, cu 471 de cazuri confirmate; este urmata de Spania (313), Portugalia (231) si Germania  (228). In Europa numarul de infectari este fara precedent, marcand cel mai mare focar nonendemic de variola a maimutei existent pana in prezent. La nivel global, cifra persoanelor luate in evidenta cu aceasta boala a ajuns la 1806. (14 iunie 2022)
  • Variola maimutei a ajuns si in Romania, s-au inregistrat primele 3 cazuri.
  • Izbucnirea focarului atipic actual de variola maimutei a alertat, deja, lumea medicala. Pentru prima data, numarul de infectari din zonele endemice a fost depasit de valul de cazuri confirmate din tarile nonendemice, unde aceasta boala aparea extrem de rar.
     

Primele 3 cazuri de variola maimutei din Romania

Variola maimutei a aparut si in Romania. Trei barbati cu varste de 26, 32 si, respectiv, 31 de ani au fost confirmati pozitiv, in ultimele trei zile, pentru virusul variolei maimutei, intre ei neexistand nicio legatura.  

In privinta primului pacient, oficialii Ministerului Sanatatii au declarat ca, „in urma anamnezei, a rezultat ca partenerul persoanei infectate a calatorit in ultima perioada in mai multe tari din Europa unde exista numeroase cazuri de infectie cu variola maimutei”. Pentru al doilea pacient ancheta epidemiologica este in curs de desfasurare, iar cel de-al treilea nu are un istoric de calatorie recenta intr-o tara cu rata inalta de infectare. 

Potrivit autoritatilor, starea generala a celor trei barbati confirmati este buna, ei fiind in prezent sub supraveghere si tratament medical in conditii de izolare pentru o perioada de 21 de zile. Intre timp, anchetele epidemiologice desfasurate de DSP incearca sa depisteze filiera contaminarii si contactii acestor persoane, pentru a preveni raspandirea bolii.

Alerta in Europa privind focarul actual atipic 

Pana in data de 14 iunie, au fost raportate 1806 cazuri de variola maimutei la nivel mondial, numarul acestora escaladand ingrijorator in ultima luna, deoarece virusul nu era considerat pana acum unul care sa se transmita usor. 

Aceasta cifra oficiala a imbolnavirilor nu include, insa, si cazurile din tarile considerate endemice (ex. Congo, Nigeria, etc), ci se rezuma la infectarile cumulative din tarile nonendemice, in numar de 34, pana in prezent. 

Majoritatea persoanelor depistate provin din tari europene- 1544 cazuri din 1806 (85%), urmate la mare distanta de Canada -158 de cazuri (8,74%), Statele Unite - 65 cazuri (4%) , Emiratele Arabe Unite (13 cazuri) si Australia (8 cazuri). Niciun caz nu a fost raportat pana in prezent in Asia  si America de Sud, iar in Africa este mentionata doar Ghana (5 cazuri), unde variola maimutei a fost depistata, pana anul acesta, doar la animale. 

Majoritatea persoanelor infectate, conform declaratiilor oficiale, ar apartine comunitatilor de homosexuali si de bisexuali, desi variola maimutei nu este o boala specifica acestei minoritati, orice persoana poate fi expusa riscului de contaminare.

In principal, viroza se transmite prin fluide (sperma, secretii vaginale, saliva, sange, sputa, lichidul de la nivelul leziunilor cutanate, etc), cel mai frecvent prin contact sexual sau prin picaturi de saliva proiectate in cursul vorbirii, stranutului, tusei, etc. in fata persoanelor aflate in imediata proximitate. 

De aceea, izolarea bolnavilor timp de 21 de zile, precum si recomandarea de evitare a contactului prelungit cu persoane vulnerabile (copii, gravide, batrani, persoane imunodeprimate) sunt masuri de preventie foarte importante in stavilirea valului de infectari. 

Africa endemica devansata de tarile nonendemice 

Anul acesta, sapte tari africane au raportat cumulativ aproape 1.400 de cazuri de variola a maimutei pana in luna iunie, cu 1.392 de cazuri suspectate si 44 de cazuri confirmate. Aproape 1300 dintre acestea sunt din Republica Democratica Congo care a declarat si cele mai multe decese (55 din 76).

Nigeria, tara endemica si sursa principala a celor cateva focare sporadice izbucnite de-a lungul anilor in afara continentului african, a confirmat, prin NCDC, doar 21 de cazuri de variola maimutei de la inceputul anului si un singur deces. (NCDC - Centrul Nigerian pentru Controlul Bolilor).

„Din cele 21 de cazuri raportate in 2022, pana acum nu au existat dovezi ale vreunei transmiteri noi sau neobisnuite a virusului, nici modificari ale manifestarii sale clinice documentate (inclusiv simptome, profil si virulenta)”, a spus NCDC intr-o declaratie.
Ceea ce este neobisnuit in ceea ce priveste focarul actual este ca toate cazurile sunt diagnosticate in tari in care variola maimutelor este o aparitie rara, iar faptul ca multe cazuri identificate nu sunt legate de Africa de Vest si Centrala face ca acest focar sa fie fara precedent.

OMS convoaca un „comitet de urgenta” saptamana viitoare

Situatia actuala a determinat Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) sa convoace un comitet de urgenta in 23 iunie, pentru a stabili daca focarul de variola a maimutei reprezinta o urgenta de sanatate publica de interes international.

Acesta este cel mai inalt nivel de avertizare emis de agentia ONU, care in prezent se aplica doar pandemiei de COVID-19 si poliomielitei. 

Denumirea de “variola maimutei”, considerata stigmatizanta si discriminatorie 
Recent, OMS a fost alertata de un grup de peste 30 de oameni de stiinta care au transmis un document de pozitie vizand necesitatea schimbarii de urgenta a denumirii actuale a bolii, considerata „discriminatorie si stigmatizanta”. Directorul Ghebreyesus a declarat ca OMS lucreaza in prezent cu experti pentru schimbarea nomenclaturii actuale si va face anuntul despre noile denumiri cat mai curand posibil. 

Ghid de vaccinare publicat de OMS

In contextul in care focarul actual de variola a maimutei, aflat in plina expansiune in Europa si in alte parti ale lumii marcheaza prima data cand boala se raspandeste intr-un ritm exponential  printre persoane fara nicio legatura de calatorie in Africa, OMS a publicat un ghid privind vaccinarea persoanelor expuse riscului de imbolnavire.

Ghidul precizeaza printre altele, faptul ca:

  • Vaccinarea in masa pentru variola maimutelor nu este necesara si nici recomandata in acest moment.
  • Profilaxia pre-expunere (PrEP) este recomandata lucratorilor din domeniul sanatatii expusi riscului, personalului de laborator care lucreaza cu ortopoxvirusuri, personalului de laborator clinic care efectueaza teste de diagnosticare pentru variola maimutei si altor persoane care pot fi expuse riscului conform politicii nationale.
  • Pentru contactii persoanelor infectate cu virusul variolei maimutei, se recomanda profilaxia post-expunere (PEP) cu un vaccin adecvat de a doua sau a treia generatie, in mod ideal in termen de patru zile de la prima expunere, pentru a preveni debutul bolii.
  • Deciziile privind utilizarea vaccinurilor impotriva variolei maimutelor ar trebui sa se bazeze pe o evaluare completa a riscurilor si beneficiilor, de la caz la caz.

Cele mai multe recomandari intermediare se refera la utilizarea off-label a vaccinurilor. Ghidul va fi actualizat pe masura ce devin disponibile mai multe informatii. 
 

Desi variola a fost eradicata la nivel global inca din 1980, vaccinurile variolice fiind consecutiv sistate peste tot in lume de aproape o jumatate de secol, o forma de zoonoza produsa de un virus inrudit cu cel variolic continua sa se raspandeasca dupa ce primele cazuri au fost identificate in anii 1950 in Africa, la cateva maimute aflate intr-un laborator de cercetare.

Desi a fost denumita variola maimutelor pentru ca a fost prima oara depistata la maimutele studiate in laboratorul african, specialistii considera ca si alte animale, in special rozatoarele, s-ar putea afla la originea transmiterii virusului, constituind un rezervor de propagare a bolii. 
Primul caz de transmitere a bolii la om a fost depistat cativa ani mai tarziu, in 1970, in Congo, unde cazurile de variola maimutei continua sa fie raportate frecvent, ridicandu-se la mii de cazuri pe an. Insa, pana acum boala se limitase la padurile si cele cateva tari din bazinul central si de vest al Africii si doar in mai putin de zece cazuri a iesit din matca ei, pentru a se raspandi destul de firav si limitat la distanta. De aceea, cazurile numeroase izbucnite recent, simultan in mai multe tari de pe doua continente, par sa fie neobisnuite in opinia unor specialisti.

Variola maimutei este o infectie virala rara care se poate raspandi de la animalele infectate la om si care face parte din aceeasi familie virala cu teribila variola, boala contagioasa care a secerat 300 pana la 500 de milioane de oameni doar in secolul trecut.

Situatia transmiterii variolei maimutei in Europa

Marea Britanie a depistat primul caz de variola maimutei inca din 4 mai, la o persoana recent intoarsa din Nigeria, insa a anuntat saptamana aceasta ca a detectat alte 8 cazuri cu simptomatologie specifica bolii. 

Virusul a fost depistat rar in Marea Britanie, desi au mai existat antecedente recente, insa majoritatea cazurilor anterioare au fost legate de calatorii intreprinse in zone endemice, cum ar fi Africa de Vest.
Cu toate acestea, exista acum dovezi ca virusul se raspandeste in comunitate, deoarece niciunul dintre cei mai recenti patru pacienti nu a fost legat de celelalte cazuri sau nu a calatorit recent.
Si Spania a identificat la randul ei alte 23 de persoane care prezentau semnele infectiei virale, ceea ce a determinat autoritatile sanitare spaniole sa emita o alerta nationala „pentru a garanta un raspuns rapid, coordonat si in timp util” impotriva acestei izbucniri a bolii contagioase. 

In Portugalia, au fost diagnosticate cinci cazuri de variola a maimutelor, inca 15 persoane fiind in prezent testate. Autoritatile nationale au spus ca toti cei afectati sunt in stare stabila si ca toate cele 20 de cazuri au fost printre barbati care locuiesc in Lisabona si Valea Tagus.

Desi cazuri izolate s-au mai inregistrat in trecut in diferite tari, inclusiv recent pe continentul european, ar fi pentru prima data cand un numar atat de mare de persoane infectate sunt descoperite pe teritoriul Europei, fara a avea in mod necesar legaturi de familie sau istoric de calatorie in zone endemice.  

Conform Reuters, si in Canada autoritatile investigheaza in prezent o duzina de cazuri suspecte in jurul orașului Montreal, iar in SUA, statul Massachusetts a confirmat miercuri un caz rar de variola a maimutelor la un barbat care a calatorit recent in Canada. Oficialii din domeniul sanatatii verifica daca exista vreo legatura cu persoanele afectate de boala din Europa.
 

Doua variante ale virusului variolic al maimutelor in circulatie

Exista doua regiuni endemice identificate, atat in Africa Centrala (bazinul Congo) cat si in Africa de Vest (ex. Nigeria), in care exista doua variante distincte ale virusului variolei maimutei. 
Nigeria, Coasta de Fildes, Liberia si Sierra Leone au raportat cazuri ale variantei vestice de variola a maimutelor, in timp ce Congo, Gabon si Republica Centrafricana au fost pana acum afectate exclusiv cu varianta de virus central-africana, specifica bazinului Congo.

Desi infectia cu virusul variolei maimutelor din Africa de Vest duce uneori la boli severe la unii indivizi, boala este de obicei autolimitata. Rata mortalitatii pentru virusul variolei maimutelor din Africa de Vest a fost documentata a fi de aproximativ 1%, in timp ce pentru cel raspandit in Bazinul Congo, poate fi chiar si de 10%. Copiii sunt, de asemenea, expusi unui risc mai mare, iar variola maimutei in timpul sarcinii poate duce la complicatii, variola congenitala a maimutei sau nasterea de feti morti.

Agentia de Securitate a Sanatatii din Marea Britanie a declarat intr-un comunicat de presa ca variola maimutei este „de obicei o boala usoara autolimitata” care nu se raspandeste usor, fapt confirmat de oficialii spanioli si portughezi.

Cum se manifesta variola maimutelor?

In cazul infectiei la om, simptomele bolii includ febra, dureri de cap, dureri de spate, dureri de muschi si stare generala de epuizare.

Dupa 1-3 zile, febra incepe sa scada, dar apare o eruptie la nivelul pielii, care debuteaza mai intai pe fata si se extinde apoi pe restul corpului, mai ales pe palme si pe talpi.
Eruptia provoaca mancarimi puternice, iar leziunile cutanate pot trece prin diferite stadii inainte de a forma o coaja si de a se desprinde de pe piele, lasand cicatrici.

Perioada de incubatie pentru variola maimutelor este de obicei de 7 pana la 14 zile, dar poate varia de la 5 pana la 21 de zile.

Desi nu exista un vaccin sau un tratament specific pentru virus, majoritatea oamenilor se recupereaza dupa o infectie cu variola maimutei, in cateva saptamani. In Africa, unde boala este cea mai raspandita, unul din 10 oameni mor dupa ce a contractat virusul, pentru focarul din Africa de Vest. Daca virusul provine din Africa Centrala, caracteristicile sale sunt mai agresive, inregistrandu-se o mortalitate de pana la 10%, inclusiv la copii.

Vaccinul impotriva variolei poate proteja si impotriva variolei maimutelor, dar aceasta inoculare a fost oprita in 1971 din cauza unui nivel scazut al bolii, astfel ca mai ales persoanele sub 40-50 de ani, care nu au beneficiat de programul de vaccinare variolic, se pot afla la risc.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a declarat ca exista un risc „minim” de raspandire ulterioara de la o persoana infectata in Europa de Vest, datorita protocoalelor eficiente de urmarire a contactelor si de izolare, Cu toate acestea, oficialitatile din unele tari au emis avertizari in special pentru persoanele aflate la risc.
 

Comunitati aflate la risc

Variola maimutelor se transmite atat de la animale la om, cat si de la om la om. 

Calea principala de raspandire este respiratorie, dar “caracteristicile celor opt cazuri suspectate in Spania si in alte locuri indica un contact cu fluidele umane”, a declarat un purtator de cuvant al departamentului de sanatate din Madrid. „Cele opt cazuri suspecte de la Madrid sunt printre barbatii care fac sex cu barbati” a adaugat oficialul spaniol.

Mateo Prochazka, epidemiolog la Agentia de Securitate a Sanatatii din Regatul Unit (UKHSA), a confirmat ca patru persoane care au fost diagnosticate cu variola maimutelor in Marea Britanie sunt homosexuali sau bisexuali. Prochazka spune ca acest lucru indica faptul ca boala este „raspandita in retelele sexuale”. Specialistul afirma ca dobandirea bolii prin contact sexual „este o noua cale de transmitere”. 

„Contactul apropiat intre doua persoane (cum ar fi in timpul actului sexual) ar putea facilita, de asemenea, transmiterea – dar acest lucru nu a fost niciodata descris inainte”, a mentionat medicul.
 

Care este deosebirea intre infectia primara si cea secundara in variola maimutelor?

Caile de transmitere descrise pana acum depind de tipul infectiei, primara sau secundara. 

Infectia primara (animal-om)

Conform OMS, in infectia primara virusul este transmis de la animale la oameni, de aceea poarta numele de transmitere zoonotica.

Se crede ca acest lucru se intampla in primul rand ca urmare a contactului neprotejat cu animalele infectate si cu produsele de origine animala contaminate (sange, fluide corporale, leziuni cutanate sau mucoase). Din acest motiv, vanatoarea mai ales de vanat salbatic practicata in anumite zone si activitatile de preparare a meselor sunt considerate factori de risc pentru transmiterea bolii primare. Mai rar omul intra in contact cu picaturile respiratorii ale animalelor contaminate, dar s-au inregistrat cazuri si la animalele de companie.

Infectia secundara (om-om)

Infectia secundara, pe de alta parte, se refera la transmiterea de la om la om. 

Atat membrii familiei cat si personalul medical care ingrijeste pacientii bolnavi sunt in mod special expusi riscului. Femeile insarcinate ar trebui, de asemenea, sa ia masuri speciale de precautie pentru a evita infectia. Sunt documentate cazuri in care virusul a fost transmis de la mama la copilul nenascut.

In general, infectia poate aparea atunci cand oamenii intra in contact apropiat cu: 

  • fluidele corporale (saliva, secretii nazale, uretrale, vaginale, lacrimale, sputa, plasma etc)
  • exudatul de la nivelul leziunilor cutanate de variola
  • picaturile respiratorii ale persoanelor contaminate aflate in apropiere. 

Cu toate acestea, exista mai multe modalitati indirecte de a contracta boala. Orice material sau suprafata de mediu care a fost contaminata de pacient cu virusuri, cum ar fi asternuturile, imbracamintea, mobilierul sau echipamentele medicale, poate reprezenta, de asemenea, un pericol pentru sanatate.

Virusul poate intra in fluxul sanguin chiar si atunci cand leziunea din piele nu este vizibila in mod clar pentru ochi. 
 

Exista motive de ingrijorare privind extinderea cazurilor de variola maimutelor?

Nu sunt argumente, deocamdata, sa consideram variola maimutei un motiv de ingrijorare, sunt de parere specialistii, inclusiv reprezentantii OMS, intrucat, spun ei, raspandirea virozei este conditionata de un contact uman foarte apropiat si boala produsa de varianta vestica a virusului este autolimitativa si mai blanda. 

In plus, autoritatile sanitare, mai ales cele din tarile afectate, sunt capabile sa supravegheze epidemiologic si sa izoleze aceste cazuri, iar sistemele de sanatate sunt suficient de performante pentru a reduce complicatiile si decesele potentiale. Totusi, se mentine un nivel de alerta pentru a se preveni expansiunea comunitara necontrolata, mai ales in grupurile vulnerabile si aflate la risc. 

In timp ce autoritatile dau asigurari ca nu avem motive de ingrijorare, exista experti care considera aceste cazuri numeroase raportate simultan in mai multe tari de pe doua continente, drept „deosebit de neobisnuite”, intrucat pana acum au existat doar 8 ocazii de raspandire, extrem de limitata, in afara Africii a acestui virus, incepand din 1970.

Nigeria a avut 205 de cazuri confirmate de variola a maimutei intre septembrie 2017 si iunie 2021, Congo are mai multe mii de cazuri raportate, insa autoritatile de sanatate publica sunt permanent in stare de lerta, monitorizand cazurile.

Prima data cand a fost raportata variola umana in afara Africii a fost in timpul unui focar din 2003 in SUA. Patruzeci si sapte de persoane au contractat sau au fost suspectate ca au contractat variola maimutei dupa contactul cu caini de prerie infectati. In 2003, mamiferele mici purtatoare ale virusului monkeypox au fost importate in SUA din Ghana. Aceste animale din Africa de Vest au fost adapostite impreuna cu caini de preerie, un alt mamifer mic, dupa care au fost vandute ca animale de companie provocand cazurile de infectie umane confirmate in mai multe state.

In prezent un singur caz de variola a maimutelor a fost identificat in SUA, dar sase cetateni americani sunt monitorizati pentru simptome, deoarece se aflau in acelasi zbor cu barbatul care a fost primul caz din Marea Britanie. 

Jennifer McQuiston, un oficial inalt al CDC, a declarat ca „exista o multime de calatorii intre Marea Britanie si Statele Unite si alte zone globale. Asadar, cred ca ingrijorarea noastra este ca, avand in vedere ca sunt mai multe cazuri in randul barbatilor care fac sex cu barbati, probabil ca trebuie sa ne gandim la mesaje catre clinicile noastre de ITS”, a spus ea.

„Aceasta este, cu siguranta, o populatie care a fost stigmatizata pentru infectii cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV, in trecut. Si cred ca am invatat putin din acele experiente despre cum sa abordam acest lucru cu tipul de sensibilitate pe care il necesita”, a adaugat expertul. 

Surse de informatie:

https://www.who.int
https://www.cdc.gov
https://www.reuters.com
https://www.statnews.com
WHO Monkeypox Online course 2021