Acidul uric este un produs final rezultat din metabolizarea unor substante proteice, numite purine. Purinele (adenina si guanozina) sunt esentiale pentru sustinerea vietii, sunt compusi care contin azot si constituie componente cruciale ale acizilor nucleici ( ADN si ARN), ale sistemelor noastre energetice celulare (de exemplu, ATP-adenozintrifosfat) sau de semnalizare (de exemplu, GTP, cAMP).

Desi cercetat de biochimisti de sute de ani, pana acum nu s-a dovedit ca acidul uric ar avea vreo functie fiziologica, dar studiile recente au indicat ca el actioneaza ca un antioxidant la nivelul sangelui, iar concentratiile mari au fost corelate atat cu cresterea longevitatii la animale, cat si cu imbunatatirea functiei cognitive la om.

Odata ce imbatranesc, celulele din corpul nostru sunt distruse, se descompun si purinele sunt eliberate in sange, o parte fiind reciclata, iar alta, genereaza, in final, acidul uric.

Pe de alta parte, unele alimente din dieta noastra pot constitui, de asemenea, surse bogate de purine, de exemplu:

• Bauturile alcoolice (toate tipurile, dar in special berea)
• Unii pesti, fructe de mare si crustacee, inclusiv hamsii, sardine, hering, midii, cod, scoici, pastrav, fasolea uscata si mazarea.
• Unele carnuri, cum ar fi slanina, curcan, vitel, caprioara sau viscerele, precum ficatul sau rinichii.

Acidul uric este generat prin conversia metabolica a purinelor exogene (dietetice) sau endogene, proces ce are loc, in principal, in ficat si intestine.

De la nivelul ficatului, acidul uric, este transportat la rinichi, este filtrat si excretat in procent de aproximativ 70%, iar restul de 30%, este degradat in tractul gastrointestinal si eliminat in scaun.

In organism, acidul uric exista in mare masura (98%) sub forma forma ionizata, de urat.

Acest test masoara concentratia de acid uric in sange, fiind extrem de accesibil, rapid si non invaziv. Monitorizarea acidului uric este valoroasa clinic pentru prevenirea si diagnosticarea unor afectiuni asociate cu variatiile patologice ale acestui compus in organism.

Concentratia de acid uric seric depinde, asadar, de echilibrul intre ritmul de producere a acestei molecule si capacitatea rinichiului de eliminare a sa din organism. Cu cat consumul de alimente care contin purine este mai mare, numarul celulelor distruse in organism este crescut (ex. in leucemii, dupa chimioterapie, iradiere) sau capacitatea rinichilor de filtrare a acidului uric scade, cu atat nivelul acidului uric este mai ridicat in sange.

O valoare crescuta a acidului uric in organism, numita hiperuricemie, se poate asocia cu depunerea de cristale de urat monosodic in lichidul sinovial al articulatiilor, in tesuturile slab vascularizate (ligamente, tendoane, cartilaje) si inducerea unor manifestari inflamatorii articulare si periarticulare care definesc guta. De asemenea, depunerea cristalelor in rinichi poate duce la formarea de calculi renali care, in cele din urma, ar putea provoca, prin complicatii, insuficienta renala cronica.

Testul se recomanda pentru:

• diagnosticarea si monitorizarea persoanelor cu guta
• monitorizarea persoanelor care urmeaza chimioterapie sau radioterapie
• verificarea functiei rinichilor dupa o leziune
• diagnosticarea cauzei pietrelor la rinichi
• diagnosticarea tulburarilor renale

Testul este simplu, rapid si poate oferi medicului indicii valoroase privind o eventuala cauza a durerilor tale articulare sau altor simptome suspectate ca ar putea fi cauzate de guta, mai ales daca regimul tau alimentar include preponderent carne tanara, vanat, viscere sau muschi. In trecut, guta era apanajul vanatorilor sau claselor privilegiate care consumau frecvent, de exemplu, preparate din vanat.

Desi majoritatea persoanelor cu hiperuricemie nu dezvolta guta, simptomele gutei pot include:

• Umflare si durere la o articulatie, cum ar fi degetul mare de la picior, glezna sau genunchi
• Tegument de culoare rosie vinetie in jurul unei articulatii
• Articulatii fierbinti la atingere
• Prezenta tofilor (nodulilor) gutosi la o persoana cu simptome de artrita, sugestive pentru guta.

Este posibil sa ai nevoie de acest test si daca ai simptome de pietre la rinichi,  colici renale recurente sau insuficienta renala. Simptomele pot include:

• Durere severa de-a lungul spatelui inferior. Crizele dureroase colicative se pot agrava in mod repetat si apoi, se pot ameliora. Durerea poate iradia si spre organele genitale.
• Greata
• Varsaturi
• Nevoie stringenta de a urina
• Sange in urina

Medicul iti poate recomanda acest test daca ai o afectiune oncologica, in special leucemie, sau urmezi cicluri de chimioterapie sau radioterapie pentru cancer, pentru a preveni cresterile periculoase ale acidului uric in sange.

O alta indicatie se refera la cazul in care ai fost diagnosticat deja cu guta si riscul tau de a face litiaza urinara sau insuficienta renala este crescut sau daca urmezi un tratament care poate creste nivelul de acid uric in sange.

Pentru test, este necesara o proba de cativa ml de sange venos care este recoltata cu un ac atraumatic.  Anterior prelevarii esantionului de sange, este recomandat sa eviti consumul de alimente sau apa cu cel putin 4 ore inainte.

De asemenea, multe medicamente pot interfera cu rezultatele analizelor de sange, de aceea este preferabil sa discuti cu medicul daca este necesara intreruperea temporara a administrarii acestora.

Valorile normale variaza intre 3,5 si 7 miligrame per decilitru (mg/dL)
Intervalele de valori normale pot varia discret intre diferite laboratoare.

Colegiul American de Reumatologie a publicat ghiduri privind gestionarea gutei in 2012, care recomanda ca nivelurile tinta de acid uric sa fie sub 6 mg/dL pentru persoanele diagnosticate cu aceasta afectiune.

Hiperuricemia se caracterizeaza prin valori:

• mai mari de 6 mg/dL daca esti femeie
• mai mari de 7 mg/dL daca esti barbat

Valorile mai mari decat cele normale, de acid uric (hiperuricemie), se intalnesc intr-o multitudine de conditii:

• Guta
• Efecte secundare legate de chimioterapie si radioterapie
• Dieta bogata in purine
• Consumul de alcool (etanol)
• Psoriazis (1/3 din pacienti)
• Deshidratare
• Cetoacidoza diabetica
• Exercitiu excesiv
• Rabdomioliza
• Hiperparatiroidism
• Hipotiroidismul
• Acidoza lactica
• Acidoza
• Sindrom Lesch- Nyhan (guta ereditara)
• Sindrom Down
• Hiperuricemia asimptomatica
• Saturnism (intoxicatia cu plumb)
• Hipertrigliceridemie (80% din pacienti);
• Obezitatea
• Consumul de fructoza
• Deficit de vitamina B12
• Leucemie si sindroame mieloproliferative cronice
• Policitemia vera
• Insuficienta renala
• Boala renala chistica medulara
• Nefrolitiaza renala
• Toxemia din sarcina
• Administrarea unor medicamente: doze mici de salicilati (<4g/zi), intoxicatii (barbiturice, alcool metilic, amoniac, monoxid de carbon), ciclosporina, acid nicotinic, substante care determina scaderea clearance-ului renal sau a secretiei tubulare (tiazide, furosemid), nefrotoxice (mitomicina C)

Nivelurile mai mici decat cele normale de acid uric (<3,5 mg/dL) se pot datora unor cauze, precum:

• Dieta saraca in purine
• Sindromul Fanconi
• Boala Wilson
• Boli ereditare ale metabolismului
• Infectie cu HIV
• Medicamente precum atorvastatina, captopril, enalapril, fenofibrat, losartan, probenecid si trimetoprim-sulfametoxazol
• Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)
• Administrarea de ACTH,  uricozurice (cortizon, alopurinol)
• Unele neoplasme (ex.: boala Hodgkin)
• Adulti sanatosi cu defect izolat de transport tubular al acidului uric (mutatia „cainelui dalmatian”)

Reteaua de clinici si laboratoare Regina Maria.

Maxim 1-2 zile lucratoare.