Eşti aici

Infertilitatea si chirurgia reproductiva

Evaluarea completa a cuplului. Chirurgia reproductiva.

Infertilitatea este diagnosticata atunci cand sarcina nu apare dupa 1 an, timp in care au avut loc raporturi sexuale regulate si fara a se folosi metode contraceptive. Este o afectiune din ce in ce mai frecventa din cauza ca partenerii asteapta din ce in ce mai mult pana se casatoresc si doresc sa aiba un copil.
15% sau unul din sapte cupluri are aceasta problema

Cand sa te prezinti la medic

 
Daca dupa 1 an de incercari nereusite nu s-a obtinut sarcina, este nevoie de o evaluare pentru infertilitate. Totusi, daca femeia are peste 32 ani ar trebui sa inceapa investigatiile dupa doar 6 luni de raporturi neprotejate, respectiv dupa 3 luni in cazul femeilor peste 40 de ani, astfel incat sa nu se intarzie tratamentul la aceste categorii de varsta. De asemenea, daca  femeia are cicluri foarte neregulate (sugerand absenta ovulatiei) sau ea sau partenerul au o cauza cunoscuta de infertilitate
ovare polichistice, (de exemplu sindrom de respectiv vasectomie), cuplul nu trebuie sa astepte pentru a incepe investigatiile.
 
Scopul tratamentului este reducerea timpului necesar pentru conceptie sau oferirea unor metode de a avea un copil acelor cupluri care nu ar putea concepe (metode de reproducere asistata).
 

Infertilitatea poate fi:

Primara
Cand femeia nu a ramas niciodata gravida. Afecteaza 40% din cuplurile infertile.
Secundara
Cand femeia a avut cel putin o sarcina, fie ca aceasta a avut ca rezultat nasterea unui copil sau nu.
Procesul natural de conceptie depinde de prezenta unei functii ovulatorii si spermatogeneze normale si de integritatea tractului genital feminin care sa permita mentinerea viabilitatii si transportului ovulului si spermatozoidului. Infertilitatea este astfel o problema de cuplu ce necesita implicarea ambilor parteneri in algoritmul diagnostic si terapeutic. Majoritatea cazurilor de infertilitate sunt determinate de probleme care afecteaza spermatozoizii, ovulatia sau trompele uterine. Un mic numar de cazuri sunt datorate unor anomalii ale mucusului de la nivelul colului uterin.
Infertilitatea este o problema de cuplu
30% Infertilitate de cauza feminina
30% Infertilitate de cauza masculina
30% Infertilitate mixta
10% Infertilitate fara o cauza aparenta
Infertilitatea de cauza feminina
  • Varsta inaintata: odata cu inaintarea in varsta numarul de ovocite si calitatea acestora scade rapid
  • Afectarea ovulatiei: lipsa eliberarii ovulului  de catre ovar sau eliberarea unui ovul anormal. Cauzele sunt multiple: sindromul ovarelor polichistice, afectiuni ale glandei tiroide, afectiuni ale glandelor suprarenale, activitatea fizica excesiva, obezitatea sau subponderea, diabetul, stresul psihologic, sindroamele disgenetice, nivelurile prolactinei crescute sau menopauza prematura (inainte de 40 de ani).
  • Obstructii tubare: cand trompa uterina este blocata, ovulul nu poate ajunge de la ovar la uter. In cele mai multe cazuri problema este cauzata de o inflamatie pelviana severa. Alte cauze posibile sunt sarcinile ectopice, aderentele postoperatorii sau cresterea spontana a endometrului la acest nivel (endometrioza). 
  • Endometrioza: reprezinta cresterea endometrului in afara uterului, cauza acesteia nefiind cunoscuta cu exactitate. Probabil cantitati mici de endometru traverseaza prin trompe in cavitatea peritoneala in timpul menstruatiei.
  • Probleme uterine care fac imposibila implantarea oului, intalnirea ovulului cu spermatozoizii si/sau mentinerea sarcinii si ducerea ei la bun sfarsit.

 

  • Anticorpii impotriva spermei sau ovulelor: in cazuri rare, corpul nu isi recunoaste propriile ovule, iar sistemul imunitar dezvolta anticorpi impotriva lor. Aceasta duce la avorturi spontane repetate. Mai frecvente sunt cazurile cu anticorpi dezvoltati impotriva spermatozoizilor in canalul cervical. Spermatozoizii sunt distrusi in cavitatea uterina si astfel fertilizarea nu este posibila.
  • Operatii la nivelul ovarelor sau interventii chirurgicale pe colul uterin
  • Boli genetice (de ex. Sindromul Turner)
  • Anomalii congenitale la nivelul ovarelor, trompelor sau uterului: sunt rare si sunt produse in general de perturbari ale dezvoltarii genitale in perioada fetala
  • Consumul de droguri – marijuana sau cocaina.
  • Radio si/sau chimioterapia – pot duce la insuficienta ovariana prematura. La pacientele tinere cu cancer care necesita tratament chimio/radioterapic se recomanda vitrificarea ovocitor inainte de inceperea tratamentului.
Infertilitatea de cauza masculina

Pentru ca barbatul sa fie fertil, acesta trebuie sa poata emite o cantitate adecvata de sperma in vaginul femeii, iar spermatozoizii trebuie sa aiba capacitatea de a fertiliza ovulul. Daca sperma partenerului prezinta anomalii, acesta va trebui sa consulte un urolog sau un medic specializat in infertilitate masculina. I se poate recomanda un tratament cu antibiotic pentru tratarea unei infectii, o interventie chirurgicala pentru tratarea unui varicocel sau pentru obstructia ductala sau i se pot recomanda medicamente care sa imbunatateasca productia de sperma.

Afectiunile care interfera cu acest proces pot duce la scaderea fertilitatii masculine:

  • Sperma de calitate anormala: 75% din cazurile de infertilitate masculina se datoreaza unei sperme anormale care contine o concentratie insuficienta de spermatozoizi sau acestia au un aspect sau o mobilitate anormala
  • Azoospermia (lipsa spermatozoizilor in sperma) ca urmare a obstructiei tubilor care transporta spermatozoizii
  • Afectiuni testiculare:  infectia cu virus urlian (oreionul) in adolescenta, cancerul testicular, testiculul necoborat, traumatisme sau interventii chirurgicale la acest nivel; aceste afectiuni afecteaza capacitatea de producere si depozitare a spermatozoizilor
  • Varicocelul: dilatarea anormala a venelor care dreneaza testiculele care duce la stagnarea sangelui la nivelul scrotului si cresterea temperaturii scrotale
  • Tulburarile de ejaculare: ejacularea retrogada (in vezica urinara) poate fi cauzata de anumite medicamente, interventii chirurgicale sau leziuni ale nervilor (de exemplu, neuropatia din diabetul zaharat)
  • Afectiuni hormonale: anumiti hormoni controleaza producerea de sperma; prea mult sau prea putin din acesti hormoni poate determina scaderea productiei de sperma sau tulburari sexuale
  • Vasectomia este o procedura chirurgicala de ligaturare sau sectionare a vasului deferens (tub care transporta spermatozoizii de la testicule). Desi este o procedura reversibila, cu cat trece mai mult timp intre cele doua interventii, cu atat creste probabilitatea unei reactii imune fata de propria sperma si scad sansele cuplului de a concepe
  • Anumite medicamente pot reduce fertilitatea: sulfasalazina (antiinflamator folosit in tratamentul bolii Crohn sau artritei reumatoide), steroizi anabolizanti (de obicei folositi pentru imbunatatirea performantei atletice si cresterea de masa musculara), chimio si radioterapia, anumite plante medicinale (extract din radacina de Tripterygium wilfordii, etc.)
  • Alcoolul: consumul in cantitate mare de alcool (mai mult de 4 unitati de alcool) pe zi

Infertilitatea de cauza necunoscuta (inexplicabila)

 
La aproximativ 10-15% din cuplurile care incearca sa conceapa nu poate fi identificata o cauza aparenta de infertilitate. La un numar mai mare de cupluri, se gasesc doar anomalii minore. Aceste cupluri ar putea avea probleme legate de calitatea ovulelor, functia tubara sau calitatea spermatozoizilor care sunt
dificil de diagnosticat. Anumite tratamente de fertilitate sau inseminarea intrauterina au fost folosite cu un oarecare succes in astfel de cazuri. Daca sarcina nu apare de-a lungul a 3-6 cicluri de tratament, se recomanda fertilizarea in vitro.
Infertilitatea este o problema de cuplu care necesita implicarea ambilor parteneri in algoritmul diagnostic. Daca dupa 1 an de incercari nereusite nu s-a obtinut sarcina, este nevoie de o evaluare pentru infertilitate. Totusi, daca femeia are peste 32 ani ar trebui sa inceapa investigatiile dupa doar 6 luni de raporturi neprotejate, respectiv dupa 3 luni in cazul femeilor peste 40 de ani, astfel incat sa nu se intarzie tratamentul la aceste categorii de varsta. De asemenea, daca  femeia are cicluri foarte neregulate (sugerand absenta ovulatiei) sau ea sau partenerul au o cauza cunoscuta de infertilitate (de exemplu sindrom de ovare polichistice, respectiv vasectomie), cuplul nu trebuie sa astepte pentru a incepe investigatiile.
Incepe investigatiile dupa 1 an de incercari nereusite. Dupa 6 luni daca ai peste 32 de ani. Dupa 3 luni, daca ai peste 40 de ani

Etapele diagnosticului

Primul consult
Se recomanda ca ambii parteneri sa fie prezenti. Se obtin informatii despre incercarile anterioare, despre istoricul medical si se stabileste strategia de lucru actuala.
Investigatii pentru partenera
O serie de teste de sange, ecografice si imagistice cu scopul de a stabili posibila cauza de infertilitate feminina.
Investigatii pentru partener
Spermograma este o analiza de baza care trebuie facuta devreme in evaluarea cuplului. Analize de sange, teste hormonale si genetice.
Investigatii interdisciplinare
Urologie/Andrologie. Endocrinologie. Genetica. Psihologie.
Interpretarea rezultatelor
O noua intalnire cu ambii parteneri. Se stabileste cauza infertilitatii in cuplu si se alege modalitatea terapeutica adecvata.
  • Analize uzuale (hemograma, biochimie, VSH, PCR, etc.)
  • Grup sangvin si Rh
  • Teste care atesta prezenta unor infectii specifice (pentru hepatita B, C, HIV si sifilis)
  • Profil trombofilie (pentru pacientele cu boala abortiva)
  • Teste de verificare a compatibilitatii in cuplu (anticorpi antispermatici)
  • Teste hormonale (se fac in doar in anumite zile ale ciclului menstrual si urmaresc nivelele hormonilor implicati in controlul activitatii aparatului genital feminin)
  • Teste genetice: cariotip (studiaza structura materialului genetic – a cromozomilor - la nivelul unor celule sangvine pentru detectarea unor eventuale anomalii care pot interfera cu etapele conceptiei)

Vizeaza depistarea unor infectii specifice sau nespecifice si a statusul colului uterin.

  • Dozarea nivelului progesteronului prin intermediul unei analize de sange in ziua 21 a ciclului menstrual (pentru cicluri de 28 de zile)
  • Monitorizarea ecografica a foliculilor ovarieni pana la ovulatie
  • „Calitatea” ovocitelor poate fi determinata, intr-o anumita masura, de nivelul de FSH

Afla mai multe

Este o procedura prin care se vizualizeaza interiorul uterului prin introducerea prin vagin si colul uterin a unui tub subtire de aproximativ 6 mm, cu o camera video in capat. Scopul este de a vizualiza aspectul mucoasei uterine – endometru – dar poate fi folosita si pentru indepartarea unor eventuale tesuturi anormale sau obstacole la nivel uterin sau pentru prelevarea mostrelor de tesut – biopsie. Poate diagnostica diferite probleme care pot afecta fertilitatea, cum ar fi: aderente, polipi, fibroame si malformatii uterine.

Pentru examinarea directa a uterului, trompelor uterine si ovarelor, se foloseste un instrument tubular special denumit laparoscop. Acesta se introduce in cavitatea abdominala printr-o mica incizie practicata imediat sub ombilic. Aceasta procedura poate identifica probleme de tipul aderentelor, chisturilor si endometriozei. Laparoscopia este o procedura chirurgicala si nu trebuie sa fie facuta pana cand nu au fost realizate testele de baza ambilor parteneri. In anumite cazuri, laparoscopia este indicata pentru tratarea unor aderente pelviene si a focarelor de endometrioza. Laparoscopia este folosita mai putin in ultimii 20 de ani, ca urmare a utilizarii cu succes pe scara larga a fertilizarii in vitro (FIV) si inseminarii intrauterine (IUI).

Spermograma este analiza probei de sperma proaspat ejaculate. Se masoara concentratia spermatozoizilor, numarul total, motilitatea acestora, prezenta leucocitelor si aspectul morfologic al spermatozoizilor. Este un test foarte important care trebuie facut devreme in cadrul procesului de evaluare a cauzei infertilitatii in cuplu. Daca se descopera o anomalie severa la nivelul spermei, testarea partenerei va fi modificata si tratamentul poate fi instituit imediat. 30% din toate cauzele de infertilitate se datoreaza unui defect la nivelul spermei.

Analizeaza numarul si tipurile de celule din sperma, altele decat spermatozoizii.

Depisteaza prezenta unor infectii specifice care pot altera temporar calitatea spermei.

  • Analize uzuale (hemograma, biochimie, VSH, PCR, etc.)
  • Grup sangvin si Rh
  • Teste care atesta prezenta unor infectii specifice (pentru hepatita B, C, HIV si sifilis)
  • Teste hormonale (urmaresc nivelele hormonilor implicate in controlul activitatii aparatului genital masculin)
  • Teste genetice: cariotip si FISH pentru microdeletii pe cromozomul Y

Tratamentul infertilitatii trebuie individualizat in cazul fiecarui cuplu in parte si depinde de o serie de factori:

Varsta mamei
Cauza identificata
Starea generala de sanatate
Durata incercarii de a obtine o sarcina
Daca femeia are peste 35 de ani, medicul poate recomanda direct o procedura de reproducere umana asistata, sarind etapele de tratament medicamentos si/sau chirurgical.  In cazul in care exista disfunctii ovulatorii, se poate incepe cu tratament medicamentos, care pot induce ovulatia.
Tratamentele chirurgicale sunt utilizate pentru a indeparta chisturi, fibroame si pentru restaurarea anatomiei aparatului genital. In cazul barbatilor, exista de asemenea tratamente care pot imbunatati calitatea spermei.

Daca tratamentele de prima linie nu functioneaza sau nu sunt suficiente, atunci se trece la tehnici de reproducere umana asistata, cum sunt inseminarea intrauterina (IUI), fertilizarea in vitro (FIV) sau injectarea intracitoplasmatica a spermatozoizilor (ICSI).

Medicii nostri ginecologi au experienta importanta in tratamentul conservator la nivelul organelor genitale feminine si efectueaza o serie de operatii minim-invazive cu scopul de a trata o gama larga de afectiuni care sunt cauza infertilitatii, cum ar fi endometrioza, fibroamele uterine, adeziuni pelviene, obstrutia tubara, chistele ovariene si anomalii congenitale sau dobandite uterine.

Laparoscopia

Permite examinarea directa a uterului, trompelor uterine si ovarelor. Se foloseste un instrument tubular special denumit laparoscop care se introduce in cavitatea abdominala printr-o mica incizie practicata imediat sub ombilic. Prin laparoscop pot fi introduse instrumente prin care se realizeaza diverse proceduri chirugicale laparoscopice:

  • Tuboplastie - repararea trompelor uterine
  • Chistectomie ovariana – extirparea chistelor ovariene
  • Treatmentul endometriozei – indepartarea in totalitate a focarelor endometriozice
  • Miomectomie — extirparea fibromului uterin
  • Liza – indepartarea aderentelor pelvine

Histeroscopia

Histeroscopia este o procedura prin care se vizualizeaza interiorul uterului prin introducerea prin vagin si colul uterin a unui tub subtire de aproximativ 6 mm, cu o camera video in capat. Scopul este de a vizualiza aspectul mucoasei uterine – endometru – si de indepartare a unor eventuale tesuturi anormale sau obstacole din interiorul uterului:

  • Liza – indepartarea aderentelor intrauterine
  • Miomectomia – indepartarea fibroamelor uterine
  • Corectia anomaliilor uterine, cum ar fi uterul septat

Implica folosirea unui microcop operator. Medicii folosesc aceasta tehnica pentru a opera structuri delicate, cum sunt trompele uterine sau pentru a indeparta aderentele de la nivelul uterului, trompelor si ovarelor.

  • Reanastomoza tubara microchirurgicala – efectuata pentru a reconecta capetele libere ale trompelor uterine dupa procedura de legare a trompelor
  • Miomectomia – indepartarea fibroamelor uterine
  • Chistectomie ovariana – indepartarea chistelor de la nivelul ovarelor
  • Salpingectomie – indepartarea unei portiuni a trompelor uterine cand la nivelul acesteia s-a produs blocarea cu lichid seros sau clar – hidrosalpin
  • Salpingostomie – procedura prin care se creaza o noua deschidere la nivelul partii distale a trompei uterine din apropierea ovarului care a fost blocata de acumularea de lichid
  • Fimbrioplastia – procedura de reconstructie a fimbriilor – franjuri mobile care prind ovulul eliberat de ovar

Laparoscopia operatorie permite indepartarea aderentelor si focarelor endometriozice, cu excizia chisturilor endometriozice, desfacerea aderentelor si repozitionarea organelor afectate in pozitie anatomica si repermeabilizarea trompelor uterine. Afla mai multe aici.

Alegerea optiunii terapeutice tine cont de numarul si localizarea fibroamelor, severitatea simptomelor, varsta pacientei si dorinta acesteia de a mai avea copii. Miomectomia – indepartarea doar a fibromului uterin conserva capacitatea femeii de a avea copii. Afla mai multe aici.

Interventia chirurgicala este tratamentul cel mai folosit pentru rezolvarea acestei cauze a infertilitatii si frecvent se face prin abord minim-invaziv laparoscopic, in timp ce alte proceduri (cum ar fi chirurgia tubara) necesita interventie microchirurgicala. Sansele de reusita in cazurile interventiilor chirurgicale pentru obstructia tubara depind intr-un procent mare de localizarea si de intinderea acesteia. Afla mai multe aici.

Aderentele pelvine reprezinta o cauza importanta de infertilitate. Desi pot fi indepartate prin interventie chirurgicala, chirurgia in sine poate determina formarea tesutului fibros la nivelul organelor pelvine. De altfel, chirurgia abdominala si in mod special chirurgia pelvina continua sa fie un factor important de infertilitate tubara. Se cunoaste ca aderentele anexiale se formeaza la majoritatea femeilor la care se practica miomectomia.

De aceea, este foarte important sa se foloseasca o tehnica chirurgicala buna care sa previna formarea adrerentelor post-operatorii.

Chisturile ovariene apar frecvent la femeia aflata la varsta reproductiva. Multe din acestea se rezolva de la sine si nu necesita tratament chirurgical. Chistele care sunt mari sau care persista mai multe luni de zile pot necesita operatie.

Majoritatea chistelor ovariene nu sunt canceroase si se pot datora endometriozei – chiste endometriotice sau a altor afectiuni benigne. Cancerul ovarian este rar la femeile tinere care au chisturi simple, insa indepartarea chirurgicala si examenul histopatologic este singura modalitate definitiva de diagnostic. Frecvent, chistele ovariene sunt eliminate pe cale laparoscopica si nu necesita indepartarea intregului ovar. Alte afectiuni ovariene, cum ar fi sindromul de ovare polichistice poate fi tratat medicamentos si doar rar necesita interventia chirurgicala. Afla mai multe aici.

In timpul dezvoltarii fetale, pot sa apara anomalii la nivelul uterului, trompelor uterine si vaginului. Astfel de malformatii pot contribui la infertilitate, durere pelvina severa sau pierderea recurenta a sarcinii. Pacientele cu uter septat, col uterin dublu si sept longitudinal vaginal pot fi tratate cu histeroscopie si laparoscopie. Procedurile laparoscopice si histeroscopice permit confirmarea anaomaliilor anatomice impreuna cu rezectia histeroscopica a anomaliei. Rezectia histeroscopica este efectuata cu succes la majoritatea pacientelor cu anomalii structurale.

Uterul este organul in interiorul caruia embrionul se implanteaza si se dezvolta pe tot parcursul unei sarcini. Anomaliile anormale pot contribui la reducerea fertilizarii, la avortului spontan sau complicatii ale sarcinii.

Anomaliile uterine dobandite obisnuite care necesita tratament chirurgical includ polipi, cicatrici si fibroame. Multe dintre aceste anomalii pot fi tratate folosind histeroscopia si / sau laparoscopia, insa unele pot necesita interventii chirurgicale mai ample. Fibroamele uterine sunt foarte frecvente la femeile de varsta reproductiva si nu estevnevoia sa fie indepartate toate fibroamele pentru a obtine o sarcina reusita.

Vreau mai multe informatii

Image CAPTCHA

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Prin completarea formularului de mai sus sunt de acord sa fiu contactat/a de catre Reteaua de sanatate REGINA MARIA in legatura cu serviciile medicale solicitate

Inseminarea intrauterina (IUI) poate fi primul pas in tratamentul infertilitatii. IUI consta dintr-o procedura de laborator prin care specialistul embriolog prelucreaza sperma, care apoi este introdusa de catre medicul ginecolog in uterul femeii in aproprierea momentului ovulatiei.
Spre deosebire de fertilizarea intrauterina (FIV), fertilizarea nu se produce in vitro (in laborator), ci fiziologic, la nivelul trompelor uterine. IUI poate fi realizata cu sperma de la partenerul de sex masculin sau de la un donator de sperma si este adesea combinata cu inducerea ovulatiei prin terapia hormonala.
Inseminarea intrauterina este un tratament util pentru femeile cu trompe uterine permeabile si o cavitate uterina normala si in cazurile in care barbatul are infertilitate inexplicabila. Presupunand ca sunt indeplinite conditiile de mai jos, inseminarea intrauterina poate avea succes, mai ales in cazul in care procedura este repetata cateva luni consecutiv. Numarul de incercari va fi discutat impreuna cu medicul ginecolog.

Aceasta metoda este folosita atunci cand sunt indeplinite urmatoarele criterii:

Trompele uterine sunt permeabile
Varsta pacientei permite
(in anumite situatii, varsta pacientei > 40 ani reprezinta in sine o indicatie de fertilizare in vitro)
Analiza spermei indica o concentratie si o motilitate care permit aceasta procedura
  1. Frecvent se recomanda un tratament de stimulare ovariana usoara, pentru a produce mai mult de un ovul, iar inseminarea este programata pentru a coincide cu ovulatia.
  2. In momentul ovulatiei, barbatul va produce sperma prin masturbare dupa 2-5 zile de abstinenta.
  3. Embriologul va pregati proba de sperma. Prelucrarea spermei dureaza aproximativ 30-60 de minute.
  4. Un specul este plasat in vagin si zona cervicala este curatata usor.
  5. Specimenul spalat al spermei este plasat in cavitatea uterina utilizand un cateter steril flexibil.
IUI implica monitorizarea ciclului menstrual. De obicei, un singur ovul este eliberat dintr-unul din ovare si traverseaza trompele uterine. Frecvent, se recomanda un tratament de stimulare ovariana usoara, pentru a produce mai mult de un ovul. Dezvoltarea foliculilor ovarieni (maturarea ovulelor) si ovulatia vor fi monitorizate ecografic. Atunci cand sunt indeplinite anumite criterii, cum ar fi marimea foliculului/foliculilor si nivelul de estradiol, aspectul ecografic al endometrului si profilul hormonal, se va stabili momentul inseminarii, astfel incat sansele de fertilizare sa fie maxime. IUI se va face la aproximativ 38 ore dupa aceea.
In momentul ovulatiei, barbatul va produce sperma care este pregatita in laborator folosindu-se solutii speciale. Embriologul va pregati proba de sperma, concentrand intr-un volum mic de mediu de cultura spermatozoizii mobili si cu morfologie normala. Ginecologul va introduce apoi in uter proba de sperma prelucrata, cu ajutorul unui cateter subtire. Din milioanele de spermatozoizi mobili introdusi, numai unul va fertiliza ovulul. Fertilizarea are loc la capatul proximal al trompei uterine, aproape de uter. Embrionul se va implanta in peretele uterului cateva zile mai tarziu.

Procedura de inseminare nu este dureroasa, se efectueaza in cabinetul de ginecologie, fara anestezie si dureaza doar cateva minute.  Se recomanda ca dupa introducerea spermei femeia sa stea in repaus 20-30 minute. IUI este mai simpla si mult mai ieftina decat fertilizarea in vitro, insa este indicata doar anumitor cupluri.

Relaxeaxa-te si vei ramane insarcinata!

Desi stresul nu este bun in general pentru sanatate, nu exista dovezi clare ca stresul ar preveni o sarcina. Ceea ce insa multa lume nu cunoaste este ca o femeie sanatoasa in varsta de 30 ani care incearca sa ramana insarcinata are 20% sanse pe luna sa conceapa, in timp ce o femeie sanatoasa in varsta de 40 ani va avea doar o sansa de 5-10%. Varsta si starea de sanatate sunt factori esentiali pentru capacitatea femeii de a concepe. Femeile infertile cu cicluri regulate si ovulatie normala ar trebui reasigurate ca probabil nu stresul este ceea ce determina dificultatea in a concepe.

Majoritatea problemelor de infertilitate apartin femeii

In realitate cauzele infertilitatii sunt distribuite egal intre femeie si barbat. 30-40% din cazurile de infertilitate se datoreaza barbatului si in egala masura, 30-40% se datoreaza femeii. Este important pentru un cuplu sa inteleaga ca, indiferent de cauza infertilitatii, vor trebui sa lucreze ca o echipa in care sa se sustina reciproc, in dorinta de a avea un copil impreuna.

Toate cazurile de infertilitate pot fi identificate

10-15% din cazurile de infertilitate nu au o cauza clara, ele fiind diagnosticate sub termenul de “infertilitate de cauza neprecizata”. Desi acest lucru nu inseamna neaparat ca acel cuplu nu va putea sa conceapa, aceasta “eticheta” poate fi destul de frustranta, atat pentru cuplu, cat si pentru medic. De fapt, nu inseamna altceva decat ca in momentul actual, cu posibilitatile tehnice si stiintifice actuale, nu poate fi gasita o explicatie pertinenta pentru infertilitate. Chiar si atunci cand un tratament va duce la obtinerea sarcinii, problema va continua sa ramana ca ceva neexplicabil. Pentru o parte din aceste cupluri, nu va deveni clar niciodata de ce nu au fost capabili de a concepe. Mai mult, daca un astfel de cuplu ani de zile a purtat aceasta eticheta, va fi dificil sa accepte ca acum varsta este parte a cauzei de infertilitate.
 

Folosirea contraceptivelor orale conserva fertilitatea

Indiferent daca o femeie foloseste metode contraceptive, rezerva ei ovariana va continua sa scada cu fiecare luna a vietii ei. In plus, desi anticonceptionalele orale sunt eficiente in 99% din cazuri in a preveni o sarcina nedorita, ele nu protejeaza impotriva bolilor cu transmitere sexuala care pot avea drept consecinta infertilitatea.

Sarcina anterioara este o indicatie a fertilitatii persoanei respective

Sarcina anterioara este o indicatie ca o persoana a fost fertila intr-un anumit moment al vietii ei, insa nu garanteaza ca ea sau el va fi fertil in incercarile ulterioare. De altfel, cele mai multe cazuri de infertilitate sunt datorate infertilitatii secundare. Aceasta reprezinta incapacitatea de a concepe un copil sau a a duce la termen o sarcina dupa conceperea si/sau nasterea unuia sau mai multor copii. Acest grup de persoane este, de obicei, mai in varsta si are o probabilitate mai mare de afectiuni medicale sau de boli cu transmitere sexuala.

O femeie in varsta de 40 ani  cu o stare de sanatate buna ca urmare a unei diete sanatoase si practicarii regulate a activitatii fizice moderate va fi capabila sa conceapa

Desi un stil de viata sanatos si genetica joaca un rol in fertilitate, varsta femeii este cel mai important factor in abilitatea ei de a concepe. La varsa de 45 ani, o femeie va avea mai putin de 5% sanse de a ramane gravida si peste 70% sanse de avort. Varsta nu poate "pacali" fertilitatea!

Varsta barbatului nu conteaza

Studii recente au demostrat ca barbatii peste 40 ani au un risc crescut de a avea copii cu anomalii cromozomiale care sa duca la avort la partenera. Desi este nevoie de studii suplimentare, s-a observat ca autismul si schizofrenia sunt mai frecvente la copiii nascuti din tati cu varsta de peste 40 ani.