Dictionar de analize

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Magneziu seric

Taburi verticale

Descriere

Magneziul este unul dintre cei mai importanți cationi intracelulari. Pentru o activitate neuromusculară normală, avem nevoie de o concentrație optima de Ca și Mg extracelulară. Magneziul intracelular este, de asemenea, un cofactor foarte important pentru functionarea optimă a multor enzime, transportori și acizi ribonucleici, ce au rol esențial în funcționarea normală a celulelor, replicare și metabolism energetic.

Magneziul este un element care, deși se găsește într-o proporție mică în organism (0,5 % din greutatea totală a corpului), prezintă o foarte mare importanță din punct de vedere funcțional și structural. 70% din cantitatea totală de magneziu a corpului uman (cca. 14g) se află în compoziția oaselor, împreună cu Ca și P(fosfor), iar restul este distribuit în țesuturile moi (în special muschi scheletici) și în diverse fluide. Aproximativ 1% se află în plasmă, 25% fiind legat de proteine, restul rămânând sub formă ionizată 〖Mg〗^(2+).

În interiorul celulelor, magneziul se află în mitocondrii și nucleu, având un rol important în procesele funcționale celulare (activator a peste 300 enzime, implicate în metabolismul carbohidraților, sinteza proteinelor și acizilor nucleici, cea mai cunoscută fiind 〖Na〗^+/K^+ ATP – aza), alături de 〖Na〗^+, K^+, 〖Ca〗^(2+), reglează excitabillitatea neuromusculară și mecanismele coagulării. În celula musculară, magneziul acționează ca antagonist al calciului.

Deficitul de magneziu va genera mobilizarea calciului în oase, fiind posibilă apariția de calcificări anormale la nivelul aortei și rinichiului. De asemenea, hipomagnezinemia se asociază cu hipopotasemie în aproximativ 60% din cazuri.

Interpretari

Valori crescute:

  • Insuficiență renală decompensată, nefropatii cronice
  • Diabet zaharat, comă diabetică înainte de instituirea tratamentului
  • Lupus eritematos sistemic
  • Deshidratare
  • Intoxicație cu carbonat de litiu, salicilați
  • Mielom multiplu
  • Boala Addison
  • Hiperparatiroidie
  • Hipertiroidie
  • Hipervitaminoza D
  • Miopatii
  • Traumatism
  • Ingestie accidentală de cantități crescute de apă de mare
  • Clisme de Mg
  • Abuz de laxative sau purgative
  • Antiacide cu Mg
  • Post-suprarenalectomie

Valori scăzute:

  • Afecțiuni digestive (malabsorbție, pierdere exagerată de lichide pe cale digestivă, diaree)
  • Afecțiuni renale (pielonefrită cronică, acidoză tubular-renală, diureză postobstructivă)
  • Aport insuficient, malnutriție
  • Sindroame toxice grave
  • Arsuri severe
  • Tetanie neuro-calcemică
  • Ultimul trimestru de sarcină
  • Mixedem
  • Tumori osoase osteolitice
  • Boala Paget osoasă activă
  • Transfuzii de sânge citrat
  • Hemodializă
  • Transpirații excesive
  • Stări septice
  • Hipotermie
  • Tulburări endocrime
  • Hipoparatiroidism
  • Diabet zaharat
  • Lactație excesivă
  • Insuficiență cardiacă cronică
  • Abuz de diuretice
  • Etilism cronic
  • Hiperaldosteronism
  • Cetoacidoză diabetică
  • Pancreatită
  • Diureză osmotică (manitol glucoză, uree)
  • Antibiotice (aminoglicozide), cisplatin, ciclosporine
  • Sindrom de secreție inadecvată de hormon antidiuretic
  • Tratamentul cu insulină al comei diabetice
  • Toxemia de sarcină sau eclampsia
Indicatii
  • Diagnosticul și monitorizarea hipo/hipermagnezinemiei, mai ales în cazul insuficienței renale sau al afecțiunilor digestive.
  • Hipocalcemie neexplicată
  • Hipokaliemie refractară la suplimentarea de K
  • Iritabilitate neuromusculară
  • Afecțiuni cardiace (insuficiență cardiacă, hipertrofie ventriculară stângă, aritmii ventriculare)
  • Tratament digitalic
  • Tonus muscular scăzut
  • Greață, vărsături, amețeli
  • Hipotensiune
  • Monitorizarea pacienților care primesc tiazide, diuretice de ansă, aminoglicozide, ciclosporină și alte medicamente nefrotoxice.