Dictionar de analize

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Epstein Barr ADN in sange ( Cantitativ)

Taburi verticale

Descriere

Virusul Epstein Barr (EBV) reprezintă agentul etiologic al mononucleozei infecțioase (MI) și de asemenea, este asociat cu un spectru larg de afecțiuni benigne și maligne, precum: limfomul Burkitt, cancerul nazofaringian și sindromul limfoproliferativ cu transmitere legată de cromozomul X (XLL, sindrom Duncan).

EBV este un virus patogen pentru om, provoacă infecții frecvente, foarte contagios și trece foarte ușor de la o persoană la alta. Este prezent în saliva persoanelor infectate și poate fi foarte ușor răspândit prin sărut, cât și prin împărțirea de la o persoană infectată la una sănătoasă a paharelor, tacâmurilor sau diferitelor ustensile care intră în contact cu saliva sau alte secreții.

După expunerea inițială la EBV, există o perioadă de câteva săptămâni înainte ca simptomele asociate să apară, numită perioadă de incubație. În timpul infecției acute, virusul se multiplică în număr. Urmează apoi o perioadă în care virusul își încetinește multiplicarea și, de asemenea, simptomele clinice sunt atenuate, dar virusul nu dispare complet. EBV rămâne latent în corpul persoanei pentru tot restul vieții acesteia și poate reactiva, dar de obicei, provoacă puține probleme, cu excepția cazului în care sistemul imunitar al persoanei este puternic slăbit.

Majoritatea oamenilor sunt infectați cu EBV în copilărie și suferă de simptome puțin sau deloc. Cu toate acestea, atunci când infecția inițială apare la adolescență, aceasta poate provoca MI, afecțiune asociată cu oboseală, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați, splină mărită și, uneori ficat mărit. Aceste simptome apar la aproximativ 25% dintre adolescenții infectați și adulții tineri și, de obicei, se rezolvă în decurs de o lună sau două.

Testul identifică genomul viral ADN-EBV în sânge, calitativ și/sau cantitativ.

Interpretari
  • Detectarea ADN-EBV sugerează prezența unei replicări virale active, unei infecții primare sau reactivarea bolii
  • Valorile viremiei care cresc progresiv la determinări seriate sunt sugestive pentru sindroamele limfoproliferative posttransplant
  • Pacienții imunodeprimați care prezintă reactivări ale infecției fără a dezvolta însă sindroame limfoproliferative au, de regulă, valori scăzute ale viremiei
Indicatii
  • Determinările genomului viral ADN-EBV ajută la diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor induse de această infecție
  • ADN-EBV poate servi ca „marker tumoral” în evaluarea bolilor limfoproliferative și a carcinomului nasofaringian. Nivelul ADN în sânge (cuantificat prin PCR cantitativ) începe să crească cu câteva luni înainte de debutul bolii limfoproliferative și scade după inițierea terapiei. Din acest motiv, determinarea ADN-EBV în sânge poate constitui un marker predictiv la pacienții susceptibili, fiind posibilă estimarea riscului de dezvoltare în următoarele 3-4 luni a sindroamelor limfo-proliferative posttransplant în funcție de valorile viremiei.
  • Determinările seriate de ADN-EBV sunt utile în evaluarea răspunsului la tratament al pacienților cu boli limfoproliferative
  • Semnele și simptomele acestei infecții: febră, dureri de cap, dureri de gât, umflarea ganglionilor limfatici în gât și/sau la nivelul axilelor, splenomegalie și/sau hepatomegalie (uneori)
  • În carcinomul nasofaringian, viremia este mare la debut, scade în cursul radioterapiei, devine nedetectabilă după obținerea remisiunii, dar persista în cazul recidivelor.