Dictionar de analize

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Creatinina din lichid peritoneal

Taburi verticale

Descriere

Produsele secundare principale ale metabolismului azotului (creatinina și ureea) sunt la niveluri și concentrații ridicate în urină comparativ cu nivelurile sangvine și servesc ca marker surogat pentru identificarea scurgerilor de urină într-un compartiment corporal.

Testul creatininei în sânge este un indicator important al sănătății renale, aceasta fiind o substanță excretată nemodificat prin rinichi.

În cazul lichidului peritoneal, determinarea creatininei este utilă pentru diagnosticul diferențial cu urina. Testarea raportului creatinină lichid peritoneal/ creatinină în sânge este sensibil pentru detectarea leziunilor tractului urinar.

Interpretari
  • Valorile normale de referință ale azotului ureic și ale creatininei în lichidul peritoneal sunt echivalente cu valorile serice și cu mult mai mici decât valorile urinare. Raportul valorii creatininei în lichidul corporal față de ser mai mare de 1,0 sugerează prezența urinei în eșantion
  • Valori crescute ale creatininei peritoneale pot apărea după histerectomie radicală cu limfadenectomie (drenaj peritoneal >500 ml/24h cu scăderea producției urinare <1000 ml/24h). Testarea ajută la diagnosticul diferențial între colecția peritoneală postchirurgicală și fisura urinară
  • Problemă obișnuită după intervenția chirurgicală colorectală majoră este creșterea drenajului peritoneal clar în timpul perioadei postoperatorii (>500 ml/zi). Diagnosticul diferențial major este între drenajul peritoneal simplu și scurgerea tractului urinar iatrogenic, în special în leziunile ureterale. Incidența leziunilor ureterale în cazul intervențiilor chirurgicale deschise sau laparoscopice variază de la <1% până la 8%. Leziunile vezicii urinare sunt rare în acest caz (<1%). Creșterea lichidului peritoneal postoperator este o condiție comună la pacienții cu intervenții chirurgicale colorectale prelungite sau complicate
  • Atunci când se detectează postoperator creșterea drenajului peritoneal clar (>500ml/zi), trebuie luată în considerare în primul rând UTL iatrogenic. În mod obișnuit, este efectuată o scanare CT abdominală, cistografie, pilografie i.v. sau o uroendoscopie pentru a confirma diagnosticul.
  • Când nivelurile creatininei sunt asemănătoare cu cele din sânge se consideră drenaj peritoneal simplu, mai degrabă decât UTL și drenajul nu este urină. Urina este în special la pacienții cu UTL
  • Diagnosticul extravazării intraperitoneale a urinei se întâmplă să fie adesea întârziat, ducând la creșterea morbidității și a mortalității. Rezultatele studiilor făcute până acum arată că azotul ureic și creatinina pot fi măsurate în lichidul de lavaj peritoneal atunci când extravazarea urinei este în cantități de 15 ml sau mai mult și nu poate fi măsurată în cantități de 5 ml sau mai puțin
  • Valorile pot fi fals negative (scăzute fals) la pacienții cu niveluri crescute de N-acetil-p-benzochinonă imină (NAPQI, un metabolit al acetominofenului), N-acetilcisteină (NAC) și metamizol

În concluzie, atunci când fluidul peritoneal este crescut postoperator sau posttraumatic, măsurarea inițială a nivelului creatininei în acest compartiment ar putea fi un instrument util de diagnostic în cazul prezenței UTL iatrogenice intraperitoneal

Indicatii
  • Măsurarea creatininei în lichidul peritoneal ajută la diagnosticarea pierderilor de urină intraperitoneale (UTL, urinary tract leakage) prin ruptură de vezică urinară, ureter sau uretră, afecțiuni intâlnite în următoarele situații: post-chirurgie colorectală, histerectomii, hemicolectomii, electrocauterizări intraoperatorii, intervenții laparoscopice, traumatisme abdominale si pelvine, lovituri între picioare, fracturi ale bazinului, căderea „călare” pe un corp dur, contuzii abdominale
  • Diagnosticarea fistulelor urinare postoperatorii
  • Intraoperator, cele mai multe leziuni ale ureterului, vezicii urinare și ale uretrei apar în timpul ligaturii înalte a arterei mezenterice inferioare, mobilizarea mezorectului superior în apropierea promotoriului sacral, disecția adâncă în pelvis în planul dintre rectul inferior, peretele lateral al pelvisului și baza vezicii urinare și disecția unei porțiuni largi perineale în cadrul rezecției abdominoperineale. În unele studii, cele mai frecvente leziuni au apărut asupra ureterului stâng (83%) în timpul ligaturii înalte a arterei mezenterice inferioare
  • Există pacienți care au prezentat leziuni în urma electrocauterizării din cadrul hemicolectomiei drepte
  • Unele studii au relevat incidența crescută a leziunilor uretrale iatrogenice post intervenții laparoscopice, comparativ cu intervențiile chirurgicale deschise
  • Injuria vezicii urinare apare, de obicei, atunci când se disectează tumori rectosigmoidiene aderente dens sau în cazul bolii diverticulare din peretele vezicii urinare