Dictionar de analize

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Antigen-Anticorpi HIV 1+2

Taburi verticale

Descriere

Virusul imunodeficientei umane (HIV) este cauza SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite). Atunci cand o persoana devine infectata cu HIV prin expunerea la sangele sau la fluidele corporale ale unei alte persoane infectate sau la un ac contaminat, virusul incepe sa se replice, producand un numar mare de copii. In primele saptamani de infectie, cantitatea de virus (incarcatura virala) si nivelul antigenului p24 din sange pot fi destul de mari.

Aproximativ la 2-6 saptamani dupa expunerea la virus, sistemul imunitar al persoanei raspunde prin producerea de anticorpi indreptati impotriva virusului, care pot fi detectati in sange. Pe masura ce infectia initiala se rezolva si nivelul anticorpilor HIV creste, atat nivelul de antigen al virusului, cat si al antigenului p24 scad in sange.

O infectie cu HIV poate sa provoace initial simptome sau sa cauzeze simptome asemanatoare gripei, care se rezolva dupa o saptamana sau doua. Daca HIV nu este depistat precoce si tratat, poate induce o infectie ale carei simptome se manifesta timp de un deceniu sau mai mult. In cele din urma, apar simptomele SIDA si incep sa se agraveze treptat. In timp si fara tratament, HIV distruge sistemul imunitar si lasa corpul unei persoane, vulnerabil la infectii.

Detectarea si diagnosticarea HIV devreme in cursul infectiei este important, deoarece:

  • Permite tratamentul precoce care incetineste progresia spre SIDA
  • Persoana poate afla despre starea sa si isi poate modifica comportamentul pentru a preveni raspandirea bolii
  • Femeia gravida poate urma un tratament care ar ajuta la prevenirea transmiterii bolii la copilul ei

Exista 2 tipuri de HIV, 1 si 2. HIV 1 este cel mai des intalnit in SUA, in timp ce HIV 2 are o prevalenta mai mare in unele parti ale Africii.

Infectia HIV nu poate fi vindecata, dar diagnosticul precoce permite tratamentul cu terapie antivirala (ART), care poate ajuta la suprimarea nivelului de virus din organism (incarcatura virala) si pentru a imbunatati considerabil sanatatea pe termen lung. In prezent, nu exista vaccinuri pentru a proteja impotriva HIV, dar evitarea sexului neprotejat si impartirea acelor pentru injectarea drogurilor, pot ajuta la prevenirea raspandirii acestuia. Desi nu exista vaccinuri, OMS recomanda ca persoanele fara infectie HIV, dar cu risc crescut sa ia in considerare administrarea profilactica pre-expunere (PrEP), constand intr-o pastila zilnica pentru prevenirea infectiilor. Pentru persoanele care au luat in mod constant PREP, riscul de infectie HIV a fost cu pana la 92% mai mic comparativ cu cei care nu au luat-o.

Anticorpii HIV si testarea antigenului HIV (p24) sunt teste comandate pentru depistarea si diagnosticarea infectiilor cu HIV.

Anticorpii anti-HIV combinat si testul antigenului HIV reprezinta testul screening recomandat pentru HIV. Testul detecteaza antigenul HIV numit p24 plus anticorpii HIV-1 si HIV-2. Nivelul antigenului p24 si cantitatea de virus (incarcatura virala) cresc semnificativ la scurt timp dupa infectia initiala. La cateva saptamani dupa expunere, anticorpii HIV sunt produsi ca raspuns la infectie si raman detectabili ulterior in sange, facand acest test util pentru detectarea infectiilor la saptamani dupa expunere.

Prin detectarea atat a anticorpului, cat si a antigenului, testul de combinatie creste probabilitatea ca o infectie sa fie detectata imediat dupa expunere.

Interpretari
  • Un rezultat negativ pentru antigenul HIV indica, de obicei, ca persoana nu are o infectie HIV. Un test de screening negativ inseamna totusi ca nu exista nici o dovada de boala la momentul testarii.
  • Este important ca o persoana care prezinta un risc crescut de infectie cu HIV sa efectueze teste de screening anual pentru a verifica expunerea la virus.
  • Testele HIV care detecteaza numai anticorpii HIV, nu vor detecta o infectie HIV imediat dupa expunere, in timpul perioadei de fereastra imunologica, anterioara dezvoltarii anticorpilor. Majoritatea oamenilor produc niveluri detectabile de anticorpi la 3 pana la 12 saptamani dupa expunere.
  • Daca o persoana este testata cu un test de anticorpi HIV prea curand, rezultatul poate fi negativ, in ciuda faptului ca persoana este infectata (rezultat fals negativ)
  • Daca un test de anticorpi HIV este negativ, dar suspiciunea de expunere ramane ridicata, poate fi necesara repetarea testelor.
  • Daca rezultatul este pozitiv atat la testarea initiala, cat si la cea suplimentara, persoana respectiva este considerata a fi infectata cu HIV.
  • Daca un test de screening este pozitiv, atunci trebuie sa fie urmat de un al doilea test pentru stabilirea unui diagnostic. Al doilea test este un test de anticorpi diferit de primul. Daca al doilea test nu este de acord cu primul test, se efectueaza un al treilea test care detecteaza materialul genetic (ARN) al virusului.
  • Indiferent de tipul de test folosit pentru identificarea virusului, un rezultat pozitiv necesita urmarirea cu teste suplimentare pentru a stabili un diagnostic de HIV.
Indicatii
  • Se recomanda examinarea tuturor femeilor insarcinate. Repetarea testelor in trimestrul al 3-lea se poate face pentru femeile cu risc sporit
  • Se recomanda examinarea tuturor tinerilor activi sexual, cu varste intre 16 si 18 ani, care traiesc in zone cu risc crescut
  • Persoane care au avut sex neprotejat cu mai mult de un partener de la ultimul test HIV
  • Homosexuali si bisexuali
  • Consumatorii de droguri prin injectare, mai ales cand au impartit ace.
  • Persoane care practica prostitutia
  • Cand partenerul sexual este HIV pozitiv
  • Persoanele diagnosticate cu hepatita B sau hepatita C, tuberculoza (TBC) sau o boala cu transmitere sexuala (BTS)
  • Personalul din domeniul sanatatii, care este expus in mod direct la sange
  • Orice persoana care crede ca a fost expusa