Dictionar de analize

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Albumina serica

Taburi verticale

Descriere

În sânge există două mari categorii de proteine: albuminele şi globulinele. Albumina este produsă de ficat şi reprezintă cea mai importantă componentă proteică din plasmă, lichid cefalo-rahidian şi urină. Are rolul de a menţine apa în vasele de sânge(în cazul în care concentraţia albuminei scade, apa trece din vasele sanguine în ţesuturi şi apar edemele), şi de a transporta diverse substanţe (hormoni, medicamente, grăsimi, vitamine, bilirubina).

Albumina este solubilă în apă, precipitată de acizi şi coagulată la căldură. Există mai multe metode pentru a determina nivelul de albumină din sânge: electroforeza(proba de sânge este pusă într-o centrifugă care învârte şi separă celulele din ser), metode dye-binding şi metode imunochimice, precum şi metode dipstick pentru determinarea albuminei din urină.

Pentru a determina nivelul de albumină din plasmă, pacientul trebuie să întrerupă administrarea de medicamente care afectează măsurătorile, cum ar fi: steroizi anabolizanţi, androgeni, hormoni de creştere, insulina.

Interpretari

Valori crescute:

Creşteri ale nivelului de albumină nu se înregistrează în nici o condiţie patologica sau fiziologică; atunci când apar valori crescute acestea pot evidenţia doar un sindrom de deshidratare acuta, fiind o creştere relativă ca urmare a pierderilor de apă.

Scăderi ale albuminei pot să apară în: 

  • Aport inadecvat: malnutriţie
  • Necesar crescut: sarcină, hipertiroidism
  • Hemodiluţie: administrări excesive de perfuzii, sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic, diabet psihogen/aport excesiv de apă
  • Sindroame de malabsorbţie
  • Deficit de sinteză: ciroza hepatică, alcoolism cronic, analbuminemie ereditară
  • Catabolism crescut: infecţii, neoplazii
  • Pierderi excesive: sindrom nefrotic, hemoragii masive, anasacra (edem generalizat), enteropatie cu pierderi de proteine, arsuri extinse, afecţiuni dermatologice severe.
Indicatii

Albumina reprezintă un indicator global al stării de nutriţie a organismului în special la persoanele vârstnice şi determină dacă pacientul are boli de ficat sau rinichi. Este indicat să măsurăm nivelul de albumină atunci când un pacient prezintă: icter (îngălbenirea teguementelor şi sclerelor), oboseală, scădere în greutate.

Atunci când prezintă simptomele sindromului nefrotic: edeme (umflarea zonei din jurul ochilor, a picioarelor sau a abdomenului, datorită acumulării apei în ţesuturi), urină spumoasă, tegumente uscate. Atunci când suspectăm alte afecţiuni renale, hepatice sau alte boli cronice consumptive.