Mergi la conţinutul principal

Eşti aici

Dictionar de afectiuni, simptome, investigatii si tratament

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Afectiuni tiroidiene: generalitati

Glanda tiroida este o glanda in forma de fluture care nu cantareste mai mult de 30 de grame. Dimensiunea sa redusa este indirect proportionala cu importanta acestei glande pentru sanatate: tiroida influenteaza modul in care functioneaza fiecare celula, tesut sau organ, de la muschi, oase si piele la tractul digestiv, creier, inima si multe altele.

Despre

Glanda tiroida indeplineste aceste roluri in primul rand prin secretia hormonilor care controleaza rapiditatea si eficienta cu care celulele transforma substantele nutritive in energie (activitate chimica cunoscuta sub numele de metabolism*), astfel incat celulele sa functioneze normal.

Cum functioneaza glanda tiroida

Asa cum motorul unei masini nu poate functiona fara benzina, si tiroida are nevoie de combustibil pentru a produce hormonii tiroidieni. Acest combustibil este iodul, care se gaseste in anumite alimente: sarea de masa ionizata, fructele de mare, painea, laptele. Cand le consumi, iodul trece in sange. Pe urma, tiroida extrage din sange acest ingredient care ii este necesar si il foloseste pentru a produce doua tipuri de hormoni tiroidieni:

  • Tiroxina (denumita T4, deoarece contine 4 atomi de iod)
  • Triiodotironina (denumita T3, deoarece contine 3 atomi de iod)

Produsul glandei tiroide este, in principal, T4. Cea mai mare parte din hormonul T3 de care organismul are nevoie este realizata in afara glandei tiroide, in organe si tesuturi care utilizeaza T3, precum ficatul, rinichii si creierul. Acestea transforma T4 (format in glanda tiroida) in T3, indepartand un atom de iod.

Pe masura ce glanda tiroida produce hormonii tiroidieni, ii depoziteaza intr-un numar mare de foliculi microscopici, cu aspect sferic. Cand organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda tiroida ii secreta in fluxul sanguin in cantitati adecvate indeplinirii nevoilor metabolice ale celulelor. Hormonii ajung usor in interiorul celulelor care au nevoie si se ataseaza de receptori speciali situati in nucleul acestora.

Rolul glandei pituitare in functionarea tiroidei

Motorul masinii arde combustibilul, dar tu esti cel care ii spune cat de mult sa lucreze prin apasarea pedalei de acceleratie. Si glanda tiroida are nevoie de ghidaj: aceasta primeste comenzi de la glanda pituitara (hipofiza), care este amplasata la baza creierului. Iata cateva dintre caracteristicile acestei glande importante pentru functiile tiroidei:

  • Glanda pituitara nu depaseste dimensiunea unui bob de mazare si este cunoscuta si sub denumirea de “glanda sefa”, deoarece controleaza functiile tiroidei si ale altor glande din cadrul sistemului endocrin.
  • Glanda pituitara trimite mesaje glandei tiroide, comunicandu-i cati hormoni sa produca.
  • Mesajele de la glanda pituitara catre glanda tiroida vin sub forma hormonului de stimulare tiroidiană (TSH, tirotropina). Nivelurile de TSH din sange cresc sau scad in functie de existenta unei cantitati suficiente de hormoni tiroidieni care sa indeplineasca nevoile organismului. Astfel, un nivel ridicat de TSH determina tiroida sa produca mai multi hormoni, dupa care cantitatea de TSH scade, ajungand la un nivel constant. Pe de alta parte, un nivel scazut de TSH avertizeaza tiroida sa incetineasca productia. La adult, nivelul normal de TSH din sange este intre 0,45 si 4,12 mlU/L.
  • Glanda pituitara obtine informatii in mai multe moduri: poate citi si raspunde direct hormonilor T4 care circula in sange, dar poate raspunde si hipotalamusului, o regiune a creierului care produce propriul hormon – TRH (Thyrotropin Releasing Hormone, hormon care elibereaza tirotropina). TRH stimuleaza productia de TSH in glanda pituitara. Aceasta retea de comunicare dintre hipotalamus, glanda pituitara si glanda tiroida este denumita axa hipotalamica-pituitara-tiroidiana (HPT).
Cand glanda tiroida nu functioneaza bine

Reteaua de comunicare HPT este una foarte eficienta. In mod normal, glanda tiroida elibereaza cantitatea potrivita de hormoni tiroidieni pentru ca organismul sa functioneze optim. Nivelurile de TSH se pastreaza, in general, constante; acestea raspund, insa, la cele mai mici schimbari ale nivelurilor de T4 si viceversa.

Reteaua HPT poate fi afectata in diverse moduri. De exemplu, factori externi precum boala sau anumite medicamente pot sa intrerupa “comunicarea” dupa cum urmeaza:

  • Glanda tiroida nu produce suficienti hormoni, incetinind, astfel, toate functiile organismului – afectiunea este cunoscuta ca hipotiroidism sau tiroida hipoactiva;
  • Glanda tiroida produce prea multi hormoni, suprasolicitand organele – afectiunea este cunoscuta ca hipertiroidism sau tiroida hiperactiva.

Cand abordeaza boala tiroidiana, medicii incep prin a pune doua intrebari:

  1. Glanda tiroida produce o cantitate anormala de hormoni tiroidieni?
  2. Exista o modificare de structura a glandei tiroide precum un nodul sau aparitia gusei?

Desi una dintre aceste caracteristici nu o implica in mod necesar pe cealalta, majoritatea afectiunilor tiroidiene le includ pe ambele.

Ce este metabolismul

Metabolismul este activitatea chimica prin care celulele transforma substantele nutritive in energie. Hormonii tiroidieni stabilesc rata metabolismului. Prin procesul de metabolism se elibereaza energie din carbohidrati, proteine, grasimi si alti nutrienti pe care ii consumi. De asemenea, procesul metabolic genereaza caldura, dioxid de carbon, apa si produse reziduale. Celulele folosesc energia rezultata din procesul metabolic pentru a realiza transformari chimice esentiale care ajuta organismul sa functioneze adecvat. Metabolismul influenteaza temperatura corpului, greutatea, nivelul de energie, forta musculara, sanatatea psihica, fertilitatea si multe altele.

Factori de risc

Majoritatea celor diagnosticati cu afectiuni tiroidiene au in comun cateva caracteristici care ii plaseaza intr-o categorie cu risc peste medie.

Iata care sunt factorii care cresc riscul de hipotiroidism sau hipertiroidism:

  • Sexul feminin
  • Ai un istoric familial de tiroida hiperactiva sau hipoactiva
  • Ai peste 60 de ani
  • Ai o boala autoimuna
  • Ai un istoric familial care include boli autoimune
  • Esti insarcinata sau ai nascut in ultimele sase luni
  • Ai deficit de iod
  • Ai fost expus(a) la cantitati mari de radiatii
  • Eesti fumator(oare)
  • Iei medicamente ce contin niveluri ridicate de iod

Sexul feminin

Numeroase studii realizate in ultimii ani arata ca, atat hipotrioidismul, cat si hipertiroidismul au o incidenta mai mare in cazul femeilor. Asociatia Americana a Endocrinologilor Clinicieni (AACE) raporteaza ca femeile sunt de 5 pana la 8 ori mai expuse riscului de a suferi de o boala tiroidiana. Nu se cunoaste cu exactitate motivul, insa specialistii pun diferenta pe seama estrogenului.

  • Exista dovezi care arata ca hormonul estrogen afecteaza sistemul imunitar, in special globulele albe (limfocite) numite limfocite B, responsabile cu productia de anticorpi. Acestea pot fi implicate in aparitia bolilor autoimune, inclusiv afectiunile tiroidiene.
  • O explicatie pentru dezvoltarea tiroiditei postpartum este ca in timpul sarcinii nivelurile ridicate de estrogen suprima uneori functia limfocitelor B si a limfocitelor T (un alt tip de globule albe implicate in declansarea raspunsului autoimun). Se pare ca, dupa nastere, reluarea activitatii acestor limfocite determina boala.
  • Dovezile cercetarilor arata legatura dintre estrogen si Boala Basedow Graves (gusa exoftalmica); aceasta este rara inainte de pubertate, cand nivelul estrogenului este scazut, deci, mai degraba efectul pe care estrogenul il are asupra sistemului imun (si nu sexul feminin) este responsabil cu faptul ca femeile dezvolta Boala Graves intr-o proportie mai mare decat barbatii.
  • Se crede ca influenta estrogenului asupra sistemului imun joaca un rol in instalarea altor boli autoimune, iar femeile prezinta un risc crescut de a le dezvolta. Cauzele principale ale bolilor tiroidiene sunt Boala Basedow Graves si tiroidita Hashimoto, ambele, boli autoimune.
  • Mai mult, specialistii sustin ca fluctuatiile nivelului de estrogen ar contribui la aparitia bolii de tiroida dupa menopauza, cand nivelul hormonilor scade.

Varsta inaintata

Hipotirodismul este frecvent in randul persoanelor peste 60 de ani, iar riscul de hipotiroidism creste constant odata cu inaintarea in varsta, in special in cazul femeilor. Aceste cresteri coincid cu o crestere a anticorpilor care provoaca tiroidita Hashimoto.

Ai rude cu boala tiroidiana

Afectiunile tiroidiene autoimune sunt transmise genetic. Pana la 50% dintre rudele de gradul I ale pacientilor cu aceste boli prezinta un risc de tiroidita autoimuna. Prin urmare, daca oricare din parinti are o boala autoimuna, de exemplu tiroidita Hashimoto, exista o posibilitate crescuta ca si tu, si copiii tai sa dezvoltati aceasta afectiune.

Depistarea istoricului familial este deosebit de importanta in afectiunile tiroidiene, deoarece simptomele sunt adesea insesizabile. Unele persoane descopera ca au o astfel de problema doar dupa ce o ruda apropiata este diagnosticata, ceea ce le determina sa isi faca analizele.

Un scenariu mai frecvent este ca persoana traieste cu simptomele timp de luni sau ani, fiind, in cele din urma, diagnosticata dupa care afla ca o matusa sau un unchi sufera de o boala tiroidiana. Riscul este mai mare daca boala este prezenta la unul dintre parinti decat la o ruda de gradul II (unchi sau matusa); totusi, este important sa discuti cu intreaga familie, inclusiv cu rudele mai indepartate, despre aceste probleme de sanatate. Daca o ruda de gradul I este diagnosticata, profita de ocazie sa te testezi si tu pentru a evita multi ani de simptome vagi si diagnostice posibil gresite (o problema foarte raspandita printre cei care sufera de afectiuni tiroidiene).

Retine ca, daca tu sau un membru apropiat al familiei suferiti de o afectiune tiroidiana autoimuna, sunteti la risc sa dezvoltati si alta boala autoimuna. Urmatoarele afectiuni tind sa fie prezente in familiile cu afectiuni tiroidiene autoimune. Nu toti cei care sufera de aceste afectiuni vor avea o problema cu tiroida, dar, in timp ce schitezi istoricul familial sau discuti cu doctorul, este important sa remarci prezenta uneia dintre bolile urmatoare:

  • Diabet de tip I. Aceasta forma de diabet (cunoscuta si sub numele diabet juvenil, fiindca predomina la copii si adulti tineri) este o boala autoimuna in care sistemul imunitar ataca celulele care produc insulina, determinand un deficit de insulina. Daca ai vreo forma de afectiune tiroidiana autoimuna, statistic, copiii si nepotii tai prezinta un risc mai mare de a dezvolta acest tip de diabet. Invers, pana la 10% dintre cei cu diabet de tip I dezvolta pe parcursul vietii tiroidita Hashimoto.
  • Boala Addison. Aceasta boala este caracterizata prin slabiciune extrema, pierdere in greutate, hipotensiune arteriala, probleme gastrointestinale si inchiderea culorii pielii - simptome rezultate dintr-un atac autoimun asupra glandelor suprarenale. Atacul determina deficitul de hormoni glucocorticoizi vitali (hormoni corticosuprarenalieni) care sunt produsi de aceste glande. Boala este rara, dar, cand apare, este insotita adesea de un istoric familial de afectiuni tiroidiene.
  • Anemie pernicioasa. Este o forma grava de anemie care adesea afecteaza persoanele in varsta care sufera de boala Graves sau de tiroidita Hashimoto. Este cauzata de un raspuns autoimun gresit care duce la un deficit de vitamina B12—ingredient esential in producerea de globule rosii.
  • Artrita reumatoida. Este o afectiune autoimuna, caracterizata prin inflamarea articulatiilor si tendoanelor; afecteaza aproximativ 2% din totalul populatiei si 7% din pacientii cu afectiuni tiroidiene. Tratamentul pentru afectiunile tiroidiene poate ameliora unele simptome care sunt frecvente in ambele afectiuni.
  • Incaruntire prematura. Incaruntirea poate trimite la coafor, dar probabil nu si la doctor. Totusi, daca albesti inainte de varsta de 30 de ani sau daca observi pierderea parului in smocuri (alopecia areata), tu si alti membri ai familiei ati putea fi predispusi la tiroidita autoimuna.
  • Vitiligo. Aceasta boala, cunoscuta si ca leucoderma, apare cel mai adesea in familiile cu un istoric de afectiuni tiroidiene. Este caracterizata de pete albe nedureroase, de obicei pe maini, picioare, brate, fata si buze.

Ai deficit sau exces de iod

Iodul este singurul aliment care contribuie semnificativ la declansarea afectiunilor tiroidiene. Prea mult sau prea putin iod poate atrage o problema a tiroidei.

Unul din primele semne ale deficientei de iod este aparitia gusei. Pe masura ce tiroida incearca sa produca mai multi hormoni tiroidieni, aceasta se mareste treptat. In cazurile grave, evolueaza spre hipotiroidism.

Deficitul sever de iod la copii duce la retard mental si diferite grade de anormalitate in crestere si dezvoltare. Efectul cel mai grav este cretinismul, o forma extrema de afectiune neurologica cauzata de hipotiroidismul fetal si caracterizata prin retard mental grav, statura mica, surzenie, mutenie si spasticitate (hipertonie musculara).

In majoritatea cazurilor, painea produsa industrial contine sare iodata, dar painea proaspata de la brutarie, la moda acum, nu contine iod. Produsele procesate, desi nu sunt sanatoase, au un continut ridicat de sare, dar nu sare iodata. Unele alimente, numite goitrogene, interfereaza cu absorbtia de iod a glandei tiroide. Acestea sunt cartofii dulci, boabele de fasole Lima si legumele crucifere, ca varza, conopida sau broccoli, dar ar trebui consumate in cantitati extrem de mari pentru a reprezenta un risc.

Pe de alta parte, prea mult iod poate genera, de asemenea, probleme persoanelor care fie prezinta un risc ridicat de a dezvolta afectiuni tiroidiene, fie sufera deja o afectiune tiroidiana. O glanda tiroida sanatoasa poate controla cantitatea de iod pe care o utilizeaza; daca exista un exces de iod, glanda isi ajusteaza ritmul de producere a hormonilor astfel incat continua sa produca o cantitate normala de hormoni tiroidieni.

Daca ai deja o tiroida mult prea activa, o cantitate prea mare de iod va determina glanda sa reduca productia de hormoni tiroidieni. Totusi, glanda nu poate controla cantitatea de iod care patrunde. Ea colecteaza iodul suplimentar si incepe sa produca din nou prea multi hormoni tiroidieni.

Daca suferi de hipotiroidism cauzat de tiroidita Hashimoto, nu presupune ca te va ajuta cresterea aportului de iod prin alimentatie – acesta poate avea efectul opus. Reactia glandei tiroide la un aport crescut de iod este de a scadea productia de hormoni tiroidieni. Astfel, daca suferi de tiroidita Hashimoto, aportul suplimentar de iod poate inrautati boala.

Trebuie sa consumi aproximativ 2 de grame de sare iodata pe zi pentru a respecta doza zilnica recomandata (RDA) de 150 micrograme (mcg) de iod pentru adulti, daca nu consumi iod din alte surse, precum paine sau produse lactate.

Daca esti insarcinata sau alaptezi, ai nevoie de 250 mcg de iod pe zi. Asigura-te ca vitaminele prenatale (nu toate formulele de multivitamine contin suficient iod) contin cel putin 150 mcg de iod pe perioada sarcinii si alaptarii (restul il vei lua din alimente). Asigura-te ca nu depasesti doza recomandata, deoarece aportul zilnic ce depaseste 500 mcg poate fi daunator pentru dezvoltarea fatului.

Esti insarcinata

Daca ai un istoric familial de boli autoimune sau boala tiroidiana, exista risc mai mare sa dezvolti afectiuni tiroidiene in timpul sarcinii si in perioada post-natala.

Hipertiroidismul provocat de boala Graves sau hipotiroidismul provocat de tiroidita Hashimoto pot sa apara in primul trimestru de sarcina; astfel de probleme tiroidiene in timpul sarcinii pot fi daunatoare pentru fat. Pe de alta parte, tiroidita postpartum poate sa apara in interval de sase luni de la nastere.

Medicii nu efectueaza screening pentru toate gravidele; prin urmare, daca tu sau un membru al familiei suferiti de o boala tiroidiana, asigura-te ca ii comunici medicului pentru ca acesta sa verifice nivelul de functionare a tiroidei inainte sa ramai insarcinata sau dupa ce ai aflat ca esti insarcinata. De asemenea, ia in considerare testarea de anticorpi tiroidieni, pentru a afla daca sunt prezenti anticorpii anti-TPO. Daca analiza anticorpilor tiroidieni este pozitiva, chiar daca nu ai o afectiune tiroidiana evidenta, esti expusa unui risc crescut de avort sau de dezvoltare a tiroiditei postpartum.

Ai fost expus/a la radiatii

Expunerea in copilarie la cantitati mari de radiatii poate dauna glandei tiroide.

Nivelul radiatiilor folosite in radiografiile obisnuite cu raze X in scopuri dentare sau alte scopuri de diagnosticare nu este suficient de ridicat astfel incat sa afecteze glanda tiroida.

Totusi, daca ai urmat tratamente cu raze X la cap sau gat, este posibil sa prezinti un risc ridicat de probleme tiroidiene, in special dezvoltarea unor noduli care ar putea fi cancerigeni. Nivelul de risc depinde de cantitatea de radiatii la care ai fost expus(a) si de frecventa expunerilor.

Expunerea in copilarie la radiatii aduse in atmosfera de materiale radioactive creste, de asemenea, riscul de cancer tiroidian mai tarziu in viata. In urma studiilor derulate de National Cancer Institute din SUA s-a descoperit frecventa crescuta de cancer tiroidian la populatiile afectate de accidentul din 1986 de la reactorul nuclear de la Cernobil, Ucraina, si la populatia afectata de testarea bombei atomice din SUA in anii 1940, 1950 si 1960. In cazul in care crezi ca ai fost expus(a) fie la raze X daunatoare, fie la materiale radioactive in atmosfera, discuta cu medicul tau despre o evaluare a tiroidei.

Fumezi

Fumatul este un binecunoscut factor de risc pentru boala de inima si cancer. Iata inca un motiv pentru a nu fuma: numeroase studii confirma legatura dintre fumat si boala Graves la persoanele care sunt predispuse genetic sa dezvolte afectiuni tiroidiene. Rezultatele arata ca boala Graves este frecventa in randul fumatorilor si, printre cei care sufera de boala Graves, fumatorii prezinta un risc mai mare de a dezvolta complicatii la ochi. Alte studii arata ca femeile care fumeaza pe durata sarcinii prezinta un risc mai ridicat de naste copii cu niveluri scazute de hormoni tiroidieni in comparatie cu cele care nu fumeaza. Totodata, exista cercetari care arata ca fumatul reduce cantitatea de iod din laptele matern.

Iei medicamente cu iod

Anumite medicamente pot induce afectiunile tiroidiene.

  • Medicamentele care contin amiodarona si care trateaza tulburarile de ritm cardiac contin o cantitate mare de iod si iti pot afecta tiroida in diverse moduri, ducand la hipotiroidie sau tireotoxicoza (“tiroida toxica,” termen folosit de specialist pentru a descrie prezenta prea multor hormoni tiroidieni, indiferent daca este o consecinta a productiei excesive de catre tiroida (hipertiroidism), a scaparii de hormoni de catre tiroida in sange (tiroidita) sau a administrarii unei cantitati prea mari de medicamente hormonale tiroidiene; Hipertiroidia este una din cauzele tireotoxicozei si se refera in mod specific la secretia in exces de hormoni tiroidieni de catre glanda tiroida)
  • Un alt medicament care contine iod este iod povidona, folosit in numeroase produse eliberate fara reteta si ca antiseptic local in timpul interventiilor chirurgicale
  • Afectiunile tiroidiene induse de medicatie implica interferonul si interleukina. Aceste proteine, denumite citokine, sunt produse in mod natural in organism si joaca un rol important pentru sistemul imunitar. Aceste proprietati au dus la utilizarea lor in regimurile medicamentoase pentru tratarea hepatitei, sclerozei multiple si a unor forme de cancer. Un efect secundar este acela ca tratamentul poate deteriora tiroida, de obicei (desi nu intotdeauna) in cazul celor care sufera deja de o afectiune tiroidiana. Daca ai nevoie de aceste medicamente pentru tratamentul hepatitei, sclerozei multiple sau cancerului, doctorul trebuie sa iti monitorizeze functionarea tiroidei.
  • Multe alte medicamente pot interfera cu functionarea tiroidei. Doctorul te va avertiza atunci cand iei iei medicamente ce iti pot afecta tiroida, dar este important sa citesti cu atentie etichetele. Utilizarea in mod obisnuit a medicamentelor cu nivel mare de iod poate declansa fie hipertiroidismul, fie hipotiroidismul la o persoana cu o boala autoimuna existenta. Fii foarte atent(a) la micrograme (mcg) versus miligrame (mg); RDA pentru iod este de 150 mcg zilnic, totusi, multe medicamente precizeaza miligrame. Asigura-te ca nu confunzi cele doua unitati de masura, deoarece o astfel de greseala ar putea duce la o supradoza: 1 mg inseamna 1.000 mcg. Daca iei in mod regulat orice produse care contin iod, discuta cu medicul tau.
Citeste mai mult

Afla mai multe despre:

Surse de informatie
  • www.health.harvard.edu
  • Harvard Medical School Special Health Report, Thyroid Disease, Understanding hypothyroidism and hyperthyroidism

Consultant: Dr. Alina Burlacu, medic primar endocrinlog, Policlinica Floreasca si Policlinica Perla