EDU.REGINAMARIA.RO

Impactul distantarii sociale asupra sanatatii mintale a copiilor

Articol de Psiholog Gabriela Cuntan Psiholog Psihologie
In fata socului aparitiei noului coronavirus si odata cu el a unei vieti definite de o multitudine de restrictii si noutati, adultii sunt nevoiti sa isi gestioneze cu grija propriile temeri si sa creeze copiilor un mediu cat mai securizant in familie. Tot ei sunt responsabili de traducerea schimbarilor la nivel social pe limba copiilor lor, in functie de nivelul de intelegere, sensibilitatea si inteligenta emotionala ale lor.

Provocarea parintilor este de a gasi solutii pentru a proteja sanatatea fizica si psihica a copiilor, de a minimiza disconfortul celor mici si de a crea un mediu satisfacator, sigur si implinit pentru intreaga familie. Iar primul pas in acest demers este ca parintii sa fie atenti la propria bunastare psihica si sa gaseasca mecanisme si modalitati eficiente de a-si gestiona propriile anxietati, de a face fata stresului si de a reduce gandurile negative sau reactiile pe care le-ar putea experimenta in fata necunoscutului.

Reducerea anxietatii incepe prin constientizarea sursei si acceptarea prezentului ca fiind o stare de fapt la care trebuie sa ne adaptam.  Iar acceptarea incepe cu adunarea informatiilor reale comparativ cu ceea ce ne dorim sa se intample sau ingrijorarile cu privire la ceea ce urmeaza sa se intample. Majoritatea persoanelor se confrunta cu temeri si ingrijorari cu privire la sanatate, dinamica relatiilor, gestionarea finantelor, continuitatea afacerilor, economia, iar nivelul acestor temeri si ingrijorari au repercursiuni psihice si comportamentale in familie.

Situatia actuala nu cere schimbari majore in comportamentul nostru ca parinti si tine foarte mult de capacitatea noastra de a ne adapta situatiilor noi si de a gestiona dinamica familiei inspre ideea de a fi uniti, de a respecta nevoile celorlalti, de a gasi solutii pentru satisfacerea pe cat posibil a acestora, de a incuraja exprimarea libera a fiecarui membru al familiei indiferent de varsta si de a imprima, prin atitudine, sentimentul de acceptare si siguranta, acasa, in familie.

De la distantare sociala la distantare emotionala

Distantarea sociala face tot mai grea purtarea unei conversatii fata in fata si in lipsa comunicarii non-verbale se produce confuzia si apare distantarea emotionala.

Contextul pandemic actual vine la pachet cu o serie de restrictii care limiteaza desfasurarea activitatilor normale, aria cea mai afectata fiind cea sociala. Copiii, care pana de curand mergeau la scoala sau la gradinita, aveau activitati comune cu alti copii, frecventau locurile de joaca din parcuri sau din cartier, sunt nevoiti astazi sa faca scoala online, sa pastreze distanta fata de alti copii si adulti, sa poarte masca, sa limiteze iesirile in spatiile comune si sa nu se mai joace impreuna cu alti copii. 

Odata cu incetarea tuturor acestor activitati, copiii au mai mult timp liber, pe care il percep diferit. Rolul parintilor este de a le sugera copiilor activitati prin care sa compenseze acest timp liber si de a-i ajuta sa gestioneze mai usor nevoia de socializare petrecand mai mult timp cu ei si, mai ales, cautand activitati in aer liber. In acelasi timp, e nevoie ca parintele sa lucreze permanent la a-i ajuta pe copii sa se adapteze noilor conditii, explicandu-le cu rabdare, de cate ori este nevoie, importanta de a respecta masurile de siguranta pentru a se proteja pe ei insisi, dar si pe cei din jur. 

Siguranta emotionala, esentiala in procesul de adaptare

Crearea unui mediu familial calm, cald, intelegator si confortabil creste nivelul de confort al copilului si reprezinta punctul de plecare in capacitatea lui de a se adapta.

Procesul de intelegere al copiilor este diferit in functie de varsta si de nivelul de dezvoltare, insa rolul principal il are siguranta lor emotionala. Atunci cand copilul se simte in siguranta in propria casa, el va cauta sa se dezvolte chiar si la distanta de colegii, prietenii si profesorii lui si va incerca sa cunoasca lumea intr-un mod creativ. Un copil care se simte in siguranta acasa isi gestioneaza cu usurinta energia, curiozitatea si nevoile sociale cautand solutii si nu invocand frustrari, ale caror solutii pot fi doar incalcarea regulilor sau chiar incalcarea drepturilor altor persoane. 

Intensitatea sentimentului de siguranta depinde foarte mult de informatia si modalitatea de transmitere a acesteia copilului, nivelul emotional al parintelui care i-a transmis informatia, cat si comportamentul parintilor de la declansarea pandemiei actuale. In cazul in care au dominat anxietatea si sentimentul de nesiguranta, este foarte probabil ca adaptarea copilului sa fie mai lenta.

Atitudinea de iubire si acceptare neconditionata, o reactie adecvata a parintelui, dezvolta in copil sentimentul de apartenenta si ii da incredere ca poate fi el insusi, il invata sa isi exprime atat sentimentele pozitive, cat si sentimentele de frustrare, suparare, manie, revolta, care adesea sunt blamate de catre adulti si duc la refularea si tacerea copilului. 

Parintele nu beneficiaza de instructiunile de crestere ale copilului, exact asa cum nici copilul nu beneficiaza de cunoastere de la nastere, astfel incat tot ceea ce se intampla in relatia copil-parinte este un proces de invatare continua si reciproca, care necesita din partea parintilor calm, rabdare, nevoie acuta de introspectie si analiza a propriilor comportamente si reactii.

Desenele copiilor “vorbesc” adesea despre trairile, fricile sau bucuriile lor

Copiii isi manifesta ingrijorarea si se exprima in mod diferit fata de parinti si e nevoie de o atentie suplimentara pentru a preveni instalarea anxietatii. Manifestarile copiilor pot varia de la niste mazgalituri pe o foaie sau pereti, desene neclare, pana la picturi artistice si verbalizarea propru-zisa. Interpretarea comportamentului propriului copil prin filtrul experientei si instinctului poate fi dificila, dar cu siguranta apar semne de intrebare acolo unde sunt depasite limitele normalitatii cu care parintele este obisnuit. 

Copiii aflati in primii ani de scoala, care au un vocabular mai dezvoltat decat prescolarii, pot scrie sau verbaliza ingrijorarea, insa, din punct de vedere emotional, ei exprima adesea ceea ce simt tot prin desene, jocuri sau povesti. 

In cazul copiilor ajunsi la pubertate, preadolescentilor si adolescentilor, o conversatie initiata de unul dintre parinti poate ajuta, mai ales daca copilul prezinta semne de ingrijorare: isi schimba comportamentul si atitudinea fara o motivatie cunoscuta de catre parinte. Abordarea parintelui trebuie sa se bazeze pe tact, rabdare si intelegere. 

Parintii pot stimula interesul copiilor pentru activitatile scolare

Atunci cand un copil lipseste de la scoala datorita unor schimbari in contextul sau social si al familiei, accentul ar trebui pus pe reintegrarea lui treptata si adaptarea lenta, astfel incat copilul sa simta ca ceea ce traieste reprezinta o normalitate. 

Unii copii ar putea percepe scoala online ca pe o vacanta prelungita, din cauza neprezentarii fizice la cursuri, de aceea marea provocare a parintilor, dar si a profesorilor este de a mentine constant interesul copiilor pentru studiu si de a-i ajuta sa perceapa scoala online ca pe o modalitate noua de invatare, in contextul in care tehnologia era deja disponibila, dar mai putin accesata in educatie.

Motivatia copilului in legatura cu scoala se mentine si se schimba in functie de ceea ce parintele si persoanlele din mediul educational ii transmit acestuia. De exemplu, un parinte cu o anxietate ridicata, mai putin implicat si/sau cu o teama de neprevazut, va transmite involuntar copilului acesta informatie, ceea ce va putea conduce la o scadere a motivatiei copilului pentru scoala. De asemenea, dezinteresul si indisponibilitatea parintelui, minimizarea activitatii copilului si devalorizarea acestuia pot fi factori de diminuare a interesului si motivatiei copilului atat pentru activitatile scolare, cat si pentru cele zilnice.

Copilul va avea o atitudine si o motivatie constante pentru activitatea scolara atat timp cat i se pastreaza rutina obisnuita si un mediu cat mai familiar, precum si in conditiile in care copilului ii sunt oferite informatiile necesare pentru a-si folosi propriile mecanisme, aptitudini si caracteristici. 

Calm, intelegere si multa rabdare

Un parinte care isi doreste un copil cu un psihic sanatos va ramane calm in fata oricarui comportament al copilului si va cauta solutii pentru binele copilului pe termen lung si nu pentru a-l reduce la tacere sau pentru propria liniste imediata.

Situatia actuala nu cere schimbari majore in comportamentul parintilor, insa tine foarte mult de capacitatea acestora de a se adapta situatiilor noi si de a gestiona dinamica familiei.  Exprimarea libera a fiecarui membru indiferent de varsta, respectarea nevoilor tuturor membrilor familiei, gasirea solutiilor necesare pentru a-i multumi pe toti sporesc sentimentul de acceptare si siguranta in familie.

In contextul pandemiei actuale, cand viata sociala a copiilor s-a redus considerabil, parintii sunt pusi in fata provocarii de a raspunde nevoii copiilor de socializare, de a suplini intr-o oarecare masura cercul social al copiilor. Si pot face acest lucru daca isi mentin calmul in special in situatiile conflictuale, daca arata intelegre, empatie si rabdare copiilor lor si daca sunt mai prezenti in viata copiilor lor.