O analiza arata ca exista aproape 7.000 de boli rare definite clinic, dintre care 72% sunt genetice, majoritatea (70%) manifestandu-se din perioada copilariei. De aceea, desi bolile rare se intalnesc la orice varsta, aproximativ 50% dintre persoanele afectate sunt copii, iar situatia acestor bolnavi este cu atat mai dramatica, cu cat pentru 95% dintre aceste boli nu s-a descoperit pana la ora actuala niciun tratament.
Ce inseamna o boala rara?
Bolile rare (deseori numite „orfane”) sunt definite in mod conventional ca fiind cele care afecteaza un numar foarte mic de indivizi, dar care pot fi asociate cu un management inadecvat, debilitare cronica si un rezultat negativ asupra sanatatii care poate ajunge pana la deces. Sunt cuantificate insa diferit in diverse parti ale lumii, neexistand inca un consens la nivel international in aceasta privinta.
De exemplu, in Uniunea Europeana o boala este considerata rara daca nu afecteaza mai mult de 1 persoana din 2.000, in timp ce in Statele Unite, Legea privind medicamentele orfane defineste bolile rare ca fiind maladiile care afecteaza sub 200.000 de persoane.
In Uniunea Europeana (UE), intre 30 de milioane si 36 de milioane de persoane sunt afectate de una dintre bolile rare detectate in prezent.
Ce cauze au bolile rare?
Cauza exacta a multor boli rare ramane necunoscuta. Cu toate acestea, o parte semnificativa a acestor afectiuni au o origine genetica. Acestea pot fi cauzate de mutatii intr-o singura gena sau pot fi rezultatul interactiunilor complexe dintre mai multe gene si factorii de mediu. Multe dintre aceste mutatii genetice pot fi transmise de la o generatie la alta, explicand de ce anumite boli rare apar in familii.
Pe de alta parte, aproape 30% din bolile rare sunt cauzate de infectii bacteriene sau virale, alergii, afectiuni autoimune sau cauze degenerative si proliferative (diferite tipuri de tumori sau forme de cancer). Intelegerea cauzelor bolilor rare este esentiala pentru dezvoltarea unor tratamente eficiente si a unor masuri preventive. O lista a bolilor rare poate fi consultata pe site-ul dedicat acestor patologii.
Cum sa recunosti simptomele bolilor rare?
Avand o paleta atat de vasta de cauze, simptomele bolilor rare sunt foarte variate si depind de boala specifica. Bolile rare, in special genetice, pot afecta dezvoltarea fizica si mentala si pot aparea la nastere sau se pot dezvolta mai tarziu in viata.
Simptome aparent comune pot ascunde boli rare subiacente, ducand la diagnosticarea gresita si intarzierea tratamentului. De altfel, se considera ca bolile rare sunt diagnosticate, in medie, cu o intarziere de circa 4 ani. Acest lucru subliniaza importanta sensibilizarii cu privire la bolile rare in randul profesionistilor din domeniul sanatatii si al publicului larg.
Iata cateva simptome si semne generale care pot fi asociate cu diferite boli rare, desi spectrul de manifestari este extrem de variat si poate afecta, in functie de cauza bolii si mecanismul patogenic, practic orice organ sau sistem al organismului uman:
Simptome/ semne fizice: Acestea pot include o colorare albastruie a pielii, dificultati de respiratie, dureri de cap, ameteli, oboseala, slabiciune musculara si intoleranta la efort, intarzieri sau tulburari in crestere si dezvoltare, aspecte atipice ale unor trasaturi ale fetei.
Simptome/semne neurologice: Unele boli rare pot provoca spasme musculare, tulburari de coordonare, de echilibru, tremuraturi, tulburari de vedere, afectarea deglutitiei, convulsii si chiar pot duce la coma.
Simptome cardiovasculare: Anumite boli rare se pot manifesta prin afectarea aparatului cardiovascular, bolnavii acuzand palpitatii, dureri in piept, dispnee, stari de lipotimie, etc.
Simptome respiratorii: afectarea pulmonara este un alt simptom posibil al unor boli rare.
Simptome psihologice: Modificari ale starii mentale, inclusiv schimbari de dispozitie, anxietate si depresie, declin sau intarziere cognitiva, pot aparea, de asemenea in acest tip de boli.
Pentru a evita tergiversarea diagnosticarii unei boli rare, daca tu sau altcineva din cercul tau de cunostinte aveti simptome persistente care nu pot fi explicate, este important sa solicitati sfatul medicului. Diagnosticul precoce si tratamentul pot imbunatati semnificativ calitatea vietii pentru persoanele cu boli rare.
Care este metoda de diagnosticare cea mai frecventa a bolilor rare?
Tehnicile traditionale de diagnosticare a bolilor rare se bazau in mare masura, pana recent, pe abordari euristice, cupland experienta clinica cu literatura medicala. Dar multi pacienti ramaneau nediagnosticati timp de ani.
In ultima perioada, dezvoltarea testelor genetice a luat o amploare deosebita si a ajutat la identificarea cauzei moleculare a multor astfel de boli. Aceste tehnologii au permis elucidarea diagnosticelor in cazul unei proportii considerabile de pacienti anterior nediagnosticati.
Ce teste genetice se folosesc pentru diagnosticul bolilor rare?
Testarea genetica, cum ar fi secventierea exomului si secventierea intregului genom, a devenit unul dintre cele mai importante si puternice metode pentru detectarea unei boli rare. Cel mai frecvent test genetic utilizat pentru diagnosticarea bolilor rare este secventierea exomului (WES).
Iata cateva tipuri de teste genetice care sunt utilizate in mod obisnuit:
Secventierea exomului (WES-Whole Exome Sequencing): Acest test secventiaza toate regiunile genelor care codifica proteinele (exomi). Este adesea folosit atunci cand un pacient are simptome care ar putea fi explicate prin multe modificari genetice diferite.
Secventierea intregului genom (WGS -Whole Genome Sequencing): Acest test secventiaza intregul genom, nu doar exomii. Poate detecta mai multe tipuri de modificari genetice decat WES.
Paneluri genetice: Aceste teste secventiaza un set specific de gene cunoscute a fi asociate cu o anumita boala sau grup de boli.
Micromatrice (microarrays): Un microarray este un test genetic special care analizeaza in detaliu cromozomii unei persoane pentru a vedea daca exista sectiuni suplimentare sau lipsa ale materialului genetic (duplicari sau deletii) care ar putea explica problemele pe care le intampina. Aceste teste pot detecta modificari structurale mari ale genomului.
Testarea ADN-ului mitocondrial: Acest test este utilizat atunci cand se suspecteaza o tulburare mitocondriala. Mitocondriile sunt mostenite matern, cu propriul lor genom, separat de ADN-ul nuclear. Exista multe copii ale genomului mitocondrial per celula, fiecare continand gene esentiale pentru crestere si dezvoltare. Mutatiile acestor gene (variante) provoaca mai mult de 120 de tulburari ereditare, care afecteaza aproximativ 1 din 5000 de indivizi, iar simptomele acestor afectiuni se manifesta adesea, abia in perioada de adult .
Cariotiparea cromozomiala sau analiza cromozomilor: Acest test evalueaza numarul si structura cromozomilor unei persoane pentru a detecta anomalii ( cromozomi supranumerari sau lipsa , modificari structurale mari). Oamenii au 46 de cromozomi, prezenti ca 23 de perechi. Douazeci si doua de perechi se gasesc la ambele sexe (autozomi) si o pereche (cromozomi sexuali) este prezenta fie ca XY (la barbati) fie ca XX (la femei).
Unele tulburari cromozomiale care pot fi detectate prin cariotipare includ:
- sindromul Down (Trisomia 21), cauzat de un cromozom 21 suplimentar; acest lucru poate aparea in toate sau majoritatea celulelor corpului.
- sindromul Edwards (trizomia 18), o afectiune asociata cu retard mintal sever; cauzata de un cromozom 18 suplimentar.
- Sindromul Patau (Trisomia 13), cauzat de un cromozom 13 suplimentar.
- Sindromul Klinefelter (XXY), cea mai frecventa anomalie a cromozomilor sexuali la barbati; cauzata de un cromozom X suplimentar.
- Sindromul Turner (X0), cauzat de lipsa unui cromozom X la femei.
Hibridizarea fluorescenta in situ (FISH): Acest test poate detecta modificari specifice, mici ale cromozomilor.
Reactia in lant a polimerazei (PCR): Acest test poate detecta modificari genetice specifice.
Teste genetice biochimice: Aceste teste masoara nivelul de activitate al proteinelor pentru a determina daca o modificare genetica afecteaza functia proteinelor.
Screening-ul nou-nascutului: Acest test se face la nou-nascuti si poate detecta o varietate de tulburari genetice la inceputul vietii.
Testarea prenatala: Acest test se face in timpul sarcinii pentru a detecta daca fatul are anumite tulburari genetice.
Diagnosticul genetic de preimplantare (PGD): Acest test se face pe embrioni in timpul unui ciclu FIV pentru a detecta modificarile genetice.
Aceste teste pot oferi un diagnostic definitiv, pot ghida deciziile de tratament si pot informa planificarea familiala. Cu toate acestea, alegerea testului depinde de simptomele individului si de istoricul medical.
Cateva exemple de boli rare si testele genetice specifice pentru diagnostic:
- Fibroza chistica: Aceasta boala afecteaza plamanii si sistemul digestiv. Testul de transpiratie este cel mai frecvent test utilizat pentru diagnostic, dar testarea genetica poate confirma, de asemenea, prezenta mutatiei genei CFTR.
- Distrofia musculara Duchenne: Acesta este un tip sever de distrofie musculara. Diagnosticul este de obicei confirmat cu un test genetic care cauta mutatii in gena DMD.
- Boala Huntington: Aceasta este o tulburare genetica fatala care provoaca distrugerea progresiva a celulelor nervoase din creier. Un test genetic poate confirma prezenta mutatiei genei HTT.
- Sindromul X fragil: Aceasta afectiune genetica provoaca dizabilitati intelectuale. Un test de sange ADN poate fi utilizat pentru a detecta modificari ale genei FMR1.
- Sindromul Ehlers-Danlos: Acesta este un grup de tulburari care afecteaza tesuturile conjunctive care sustin pielea, oasele, vasele de sange si multe alte organe si tesuturi. Testele genetice pot identifica mutatii in mai multe gene asociate cu diferite tipuri de sindrom Ehlers-Danlos.
- Boli mitocondriale: Acestea sunt un grup de tulburari cauzate de mitocondriile disfunctionale. Testarea genetica poate identifica mutatii atat in ADN-ul nuclear, cat si in ADN-ul mitocondrial care provoaca aceste boli.
Este important de retinut ca, desi aceste teste pot oferi un diagnostic definitiv, alegerea testului depinde de consultul genetic, de simptomele individului si de istoricul medical.
Tratamente pentru boli rare
Tratamentele pentru bolile rare sunt adesea indisponibile, in special in tarile cu venituri mici si medii.
Aproape 95% din bolile rare nu au un tratament la ora actuala. Printre motive se afla numarul scazut de subiecti cu o anumita afectiune care poate fi inclus in studii clinice, lipsa sprijinului financiar pentru terapii si cerintele de reglementare complicate pentru aprobarea medicamentelor. Cu toate acestea, o serie de terapii revolutionare au fost introduse recent pentru bolile care anterior nu aveau tratament.
Medicamente orfane
Medicamentele orfane sunt medicamente destinate diagnosticarii, prevenirii sau tratamentului bolilor rare. Acestea sunt numite "orfane" deoarece, in conditii normale de piata, industria farmaceutica are un interes redus in dezvoltarea si comercializarea produselor destinate doar unui numar mic de pacienti care sufera de afectiuni foarte rare. Totusi, noile tehnologii revolutionare in medicina, dezvoltarea inteligentei artificiale, a genomicii, au adus noi sperante pacientilor suferind de afectiuni rare.
Directii de dezvoltare a noilor terapii pentru bolile rare
Exista o experienta tot mai mare in dezvoltarea terapiilor cu molecule mici. De asemenea, putem proiecta din ce in ce mai multe abordari de tratament adaptate care abordeaza cauza genetica care sta la baza multor boli. Terapiile de transfer genetic au acum succes la pacienti, inlocuind genele lipsa prin utilizarea vectorilor virali.
Tehnologiile de perturbare a genelor, cum ar fi oligonucleotidele antisens, interferenta ARN (RNAi) sau modularea microARN sunt utilizate pentru a modifica sau bloca o proteina cauzatoare de boli. Terapia celulara modificata genetic a avut succes in utilizarea celulelor, cum ar fi celulele T ale receptorilor antigenului himeric (CAR), care au fost modificate pentru a trata cancerul.
Abordarile de editare genetica pot fi implementate pentru a modifica direct genele in vivo si ex vivo folosind repetari palindromice scurte interspatiate in mod regulat (CRISPR) si tehnologii cu „deget de zinc” (ZFN). Un numar tot mai mare de pacienti participa acum la studii clinice care testeaza modalitatile de terapie genica. In acest deceniu s-a inregistrat o crestere constanta a aprobarilor de medicamente pentru boli rare, inclusiv cancere rare.
In ciuda acestor eforturi, mai mult de 90% din bolile rare inca nu au un tratament eficient. Prin urmare, exista o nevoie semnificativa de cercetare si dezvoltare continua a protocoalelor de tratament pentru acestea.
Cateva din bolile rare pentru care s-au descoperit tratamente
Cate medicamente orfane sunt aprobate? Raspunsul la aceasta intrebare il ofera o analiza care dezvaluie ca, din 1983 pana in 2022, au existat 1122 aprobari totale (inclusiv aprobari pentru molecule noi, indicații și formulari) pentru produse desemnate orfane.
Iata cateva exemple de boli care beneficiaza de tratament:
- Boala Fabry: Aceasta tulburare genetica provoaca o acumulare de grasime in vasele de sange, rinichii, inima si nervii pacientilor. Acum are un tratament mai bun, o terapie de substitutie a enzimei alfa-galactozidaza A, care lipseste la pacientii cu boala Fabry. Substanta activa din medicamentul orfan (Elfabrio) este produsa printr-o metoda numita „tehnologia ADN-ului recombinant”; este produsa de celule care au primit o gena (ADN) care le face capabile sa produca enzima.
- Beta talasemie: Aceasta tulburare de sange reduce productia de hemoglobina. Acum are un potential leac, o terapie genica destinata pacientilor cu forme grave de beta talasemie, care impun dependenta de transfuzii de sange pe termen lung. Este primul medicament care utilizeaza CRISPR/Cas9, o noua tehnologie de editare a genelor (Casgevy).
- Scleroza laterala amiotrofica (ALS): Aceasta boala progresiva a sistemului nervos care afecteaza celulele nervoase din creier si maduva spinarii ar putea avea acum un tratament.
- Artrita idiopatica juvenila: Acesta este un tip de artrita care provoaca inflamatie articulara si rigiditate pentru mai mult de sase saptamani la un copil cu varsta de 16 ani sau mai mic. Acum ar putea avea un tratament viabil.
- Tulburari de depozitare lizozomala: Au fost introduse terapii revolutionare pentru bolile care anterior nu aveau tratament, inclusiv doua produse pentru tulburarile de depozitare lizozomala (Brineura® si Mepsevli®).
- Atrofia musculara spinala: A fost introdus un tratament nou pentru aceasta boala (Spinraza®) .
- Distrofia retiniana asociata mutatiei bialelice: Prima terapie genica pentru aceasta boala (Luxturna®) a fost aprobata.
- Scleroza laterala amiotrofica (SLA): Un nou tratament pentru aceasta boala (Radicava®) a fost aprobat.
Incepand cu 1 ianuarie 2020, 564 de produse orfane au fost aprobate de Administratia SUA pentru Alimente si Medicamente (FDA) pentru a trata 838 de boli rare. Peste jumatate din aprobarile FDA (Food and Drug Administration) din Statele Unite, in 2021, au fost medicamente orfane destinate tratarii bolilor rare. Cu toate acestea, este important sa retineti ca mai mult de 90% din bolile rare inca nu beneficiaza inca de un tratament eficient.
In concluzie, desi bolile rare afecteaza un numar mic de persoane, impactul lor colectiv este semnificativ. Se depun eforturi pentru a imbunatati optiunile de diagnostic si tratament, dar raman multe provocari. Cercetarea continua si colaborarea sunt esentiale pentru imbunatatirea vietii celor afectati de aceste boli.
Surse de informatie:
- rarediseasesinternational.org
- research-and-innovation.ec.europa.eu
- health.ec.europa.eu
- genome.gov
- genomemedicine.biomedcentral.com
- sequencing.com
- baylorgenetics.
- biomedcentral.comorpha.net
- rarediseases.org
- healthywa.wa.gov.au